Maistrii militari de aviatie stiu ca sunt o parte integrata a unui sistem complex ce cuprinde avionul, pilotul si tehnicii. Cei de la Flotila 86 Aeriana vorbesc despre pasiunea si responsabilitatea care se afla în spatele misiunilor îndeplinite.
Zborul, eterna pasiune
Viata pe un aerodrom militar are un specific aparte, mai ales în zilele când avioanele si pilotii sunt la zbor. De la primele ore ale diminetii, în timp ce are loc briefingul de pregatire al misiunilor, maistrii militari sunt lânga avioane. Una dupa alta, aeronavele sunt verificate, pâna la ultima piulita si ultimul sistem. Fiecare tehnic (n.red. maistru militar pregatit pe o anumita specialitate de aviatie) are grija ca totul sa fie gata de actiune. De modul cum îsi face treaba depinde viata pilotului.
Este o uriasa responsabilitate care apasa pe orice maistru militar de aviatie. Fie ger sau canicula, vânt sau vreme buna, ei sunt în linia de avioane, în start sau la hangar. O astfel de atmosfera am gasit într-o zi obisnuita de zbor la Flotila 86 Aeriana. În plina toamna, Câmpia Baraganului era animata de un vânt
atât de cunoscut celor ce si-au purtat pasii si destinul viejii pe aici. Pista astepta nerabdatoare avioanele spre a le propulsa spre înaltul cerului. MiG-urile 21 LanceR erau verificate, alimentate si asteptau parca nerabdatoare sa se înfiga în cerul senin. Purtând castile în mâini, pilotii, in costumele lor speciale, au venit lânga avioane.
A fost startul unei simbioze adevarate. Cu fiecare avion, ritualul are aceleasi coordonate. Pilotul a verificat aparatul de zbor, apoi a urcat în carlinga. În acest timp, maistrii militari au stat lânga el si au raspuns la întrebarile celui care avea sa manevreze mansa supersonicului. Urmasul lui Icar a fost legat în chingile scaunului. Au fost cuplate legaturile si s-a pornit motorul. Apoi, din priviri si din semne doar de ei stiute, tehnicii si pilotii au verificat sistemele avionului .
MiG-ul 21 LanceR era gata de zbor. Cupola s-a închis si avionul a fost directionat catre pista. Tehnicii s-au îndepartat. Imediat, s-a auzit zgomotul puternicului motor cu reactie, iar avionul a disparut la orizont. În zecile de minute cât acesta a fost în aer si a executat misiunea ordonata, maistrii militari au fost permanent concentrati si atenti la orice zgomot. Parca erau legati cu un fir nevazut de avion si de pilot.
Responsabilitatea muncii lor îi tinea conectati la actiune, chiar daca aeronava si cel din carlinga erau poate la sute de kilometri departare. Dupa ce misiunea a fost îndeplinita, avionul s-a întors pe pista. Parasuta alba s-a deschis si MiG-ul a aterizat în siguranta. Maistrii militari, ca niste adevarate furnici, s-au apropiat. Carlinga s-a deschis, iar pilotul a zâmbit, semn clar ca misiunea a fost reusita.
Acest ritual, comun oricarui aerodrom, este doar o mica parte a unui proces complex ce include împatimiti ai aviatiei militare, indiferent unde îsi desfasoara activitatea, la mansa, la mentenanta, pe betonul bretelei sau în turnul de control. O viata petrecuta în zgomotul asurzitor al MiG-urilor, cu mirosul de gaz ars, cu fetele arse de soare sau contractate de ger, dar si cu satisfactii uriase pentru cei de pe aerodrom.
O poezie cu… aripi
Maistrul militar principal Mihai Andries se apropie de pensie. Din 1982 este doar aici, pe aerodromul descris asa de frumos de cei doi îngeri ai mansei: Doru Davidovici si Dumitru Berbunschi. Este convins ca viata dura, printre ciulinii Baraganului a format o elita de piloti sitehnici care, de-a lungul timpului, au
fost apreciati si continua sa reprezinte cu cinste aviatia militara româneasca.
În fiecare zi, coboara la poarta din autobuz si vine pe jos cam trei kilometri pâna la locul de munca, din dorin]a de a fi mângâiat de vântul Baraganului. Sunt specialist în echipamente de altitudine, explica maistrul militar principal Mihai Andries meseria sa, acum la împlinirea a 30 de ani de cariera militara. Am în grija costumele si castile cu care pilotii se echipeaza la zbor. Am învatat si am transmis mai departe ca, pentru fiecare maistru militar, zborul înseamna viata. Este o responsabilitate care face parte din tine.
Are doi copii, o fata si un baiat. Acesta din urma lucreaza cu tatal sau. Privind in urma, maistrul Andries marturiseste ca nu ar fi realizat nimic fara sprijinul sotiei. Câmpia Baraganului si aerodromul îi sunt dragi. Îsi aduce aminte de toti pilotii care au trecut pe aici. Ochii îi joaca în lacrimi, iar ochelarii ascund ceva,
un fel de sâmbure al amintirilor… Povestea din ochii sai vorbeste despre escadrila cerurilor si despre legatura dintre maistrul militar de aviatie, pilot si avion. Un sentiment unic, înteles perfect doar de cei implicati.
La rândul sau, maistrul militar principal Alexandru Besnea este la al patrulea tip de avion pe care îl întretine. Prin mâinile sale au trecut MiG-urile 21 clasic, 23, 29 si acum Lancer-ul sau Lancierul, asa cum îi place sa-l alinte. Se considera un privilegiat si asteapta cu nerabdare noul avion multirol, care sigur va fi o provocare. Aviatia este o poezie, îsi prezinta meseria maistrul militar principal Alexandru Besnea. Însa orice regula încalcata se poate transcrie în catastrofa. Fiecare militar are importanta lui în ecuatia aerodromului. Poate de aceea ne gândim de multe ori la familia pilotului la fel ca a noastra. Trebuie sa respecti avionul. La o întrebare despre unitatea sa a spus: Fetestiul este o legenda vie a aviatiei cu reactie. Când esti în serviciul de politie aeriana, ai timp sa vezi si sa iubesti Baraganul. Vezi rasarituri si apusuri de soare superbe. Iarna simti gerul cum îsi cresteaza riduri, iar vara auzi pasarile cum îsi cheama puii la zbor. Este o legatura puternica între om, avion si natura, aici, la Fetesti.
Maistrul militar principal Doru Paliacu are 22 de ani de Fetesti si de aviatie. L-am gasit la start, unde supraveghea ultimele verificari la avioane. Am reusit sa vorbim abia la sfârsitul misiunii ultimului avion. Viata de maistru militar de aviatie este una dura si nu toti o pot urma. Înseamna dragoste de avion, respect fata de pilot, responsabilitate pentru lucrul facut si pasiune pentru aviatie, care trebuie sa depaseasca greutatile cu care se confrunta. Aviatia are ceva special, care îti intra în suflet, îti argumenteaza pasiunea maistrul militar principal Paliacu.
Am prins multe la Fetesti, dar meseria noastra a sudat un colectiv bun. Si cei tineri, proaspat veniti, se contamineaza de acest sindrom. Nu este usor deloc usor… Aviatia este o meserie dura, periculoasa, dar în care zâmbetul îsi are locul sau. Daca nu râzi aici, pe aerodrom, degeaba ai venit la munca. Este o metoda de a reduce stresul, a completat zâmbind maistrul militar principal Doru Paliacu.
Sursa text si foto: Observatorul Militar, nr.39/2011
0
0
Average Rating