Pentru ca a trecut ceva timp de la tragedia aviatica din judetul Sibiu, in care opt militari au murit si doi au suferit rani grave dupa prabusirea unui elicopter IAR-330 M Puma, consider ca e necesar sa fac cateva precizari, mai ales ca am citit o suma de lucruri care mai de care mai… emotionante, ca sa nu le spun altfel.
In primul rand, sa vorbim despre elicopter. Puma cu numarul 49, aparatul care a cazut si a luat cu el vietile a opt oameni, era un elicopter cu o vechime medie intre cele de acelasi tip aflate in dotare. A intrat in serviciu in anul 1981 si era una dintre cele sapte Pume MEDEVAC ale Fortelor Aeriene. Mai mult, era unul dintre cele numai patru M-uri adaptare pentru misiunile de cautare-salvare, conform Aripi Argintii.
De ce e importanta aceasta precizare? Pentru ca Puma M este un elicopter modernizat spre sfarsitul anilor ’90, dotat cu avionica moderna, inclusiv radar meteo. Practic, toata avionica si sisteme prezente pe Puma SOCAT, mai putin armamentul, sistemul de observare EOP si sistemul HADS (Helicopter Air Data System) este prezenta si pe M-uri.
Asadar, nu vorbim despre un elicopter care zbura „in orb” spre poligon ci, chiar daca pare greu de crezut si poate usor amuzant, despre unul dintre cele mai moderne elicoptere ale Fortelor Aeriene.
In ceea ce ii priveste pe piloti, s-a spus si scris ca acestia zboara foarte putin si ca nu sunt antrenati pentru zborul in conditii meteo dificile. Anul acesta am avut ocazia de a discuta cu piloti de la Baza 95 Aeriana Bacau, acolo unde exista de asemenea elicoptere Puma. Ma interesa, in primul rand, cat si cum se zboara, daca se poate realiza planul de pregatire sau macar o parte din acesta. Am aflat ca la elicoptere se zboara, sigur nu suficient, dar se zboara. Pilotii tineri au parte de ore la mansa, iar cei experimentati executa chiar misiuni dintre cele mai dificile.
Comandantul lui „49”, comandorul Artur-Grigore Palfi, era chiar unul dintre cei mai buni si mai experimentati piloti de elicopter din Fortele Aeriene, din cate am reusit sa aflu, absolut toata lumea avand numai cuvinte de lauda la adresa acestuia. As fi chiar curios daca exista cineva care sa poata spuna despre comandorul Palfi ca nu avea antrenament sau ca nu era pregatit sa execute misiunea respectiva…
Sigur ca si elicopterele Puma sunt vechi, avand in medie 20-30 de ani de la intrarea in serviciu. Sigur ca pilotii si tehnicienii nostri ar avea nevoie de tehnica noua sau, macar, mai noua. Sigur ca sunt multe lipsuri, inclusiv sau mai ales la nivelul orelor de zbor. Dar vorbim despre un flagel al intregii societati romanesti. Ati vazut cumva cu ce masini intervin Pompierii? E o mica minune faptul ca respectivele piese de muzeu reusesc sa ramana pe roti! Ati vazut cumva in ce stare tehnica deplorabila sunt multe dintre ambulante?
Nu e o cautionare, ci o subliniere a unei stari de fapt. Cei opt care au murit, cei doi care se lupta sa traiasca si toti ceilalti care isi desfasoara activitatea pe aerodromurile noastre stiu foarte bine starea tehnicii aflata in exploatare si cunosc, fara indoiala, riscurile la care se expun la fiecare misiune. Si totusi, n-am vazut pe cineva sa dea inapoi.
Inainte de a cauta vinovati doar pentru a constata mai tarziu ca ne luptam cu morile de vant, poate ca ar fi mai bine sa discutam la modul cel mai serios despre cum putem face ca asemenea tragedii sa fie evitate. Poate ca Romania nu-si permite sa cumpere noi elicoptere, dar in aceasta situatie isi permite sa le exploateze in continuare pe cele vechi? Poate ca pilotii romani nu zboara cat trebuie, dar n-ar fi mai bine sa avem mai putini piloti, mai bine pregatiti? Discutiile trebuie sa aiba loc, iar din aceste discutii trebuie sa rezulte solutii rationale. Astia suntem, atat ne permitem, hai sa ne comportam ca atare!
Foto via ZetArt
0
0
Intrebare intrebatoare……cate dintre elicopterele militare cazute/prabusite de la revolutie incoace, au fost inclocuite pana acum? Sa nu uitam ca avem fabrica care le produce chiar la noi in tara, nu le importam! Nu ma refer aici la elicopterele PUMA NAVAL intrate in dotarea marinei, ca ele nu au inlocuit nimic. Stiu ca au cazut si cateva IAR 99, dar acolo stiu aproape sigur ca nu s-a pus nimic in loc. Si inca o chestie……este posibil ca varianta Super PUMA ce sa va construi la Ghimbav in viitorul nu prea indepartat, sa fie varianta care sa inlocuiasca, treptat, actualele Pume din dotarea RoAf? Ma refer la variantele de transport si MEDEVAC, nu la varianta de atac!? Acolo avem nevoie de ceva specializat!
De inlocuit nu s-a inlocuit nimic.
Super Puma e construit, teoretic si practic, de Eurocopter/Airbus, chiar daca linia de productie este/o sa fie la Ghimbav. Ca sa inlocuiasca vechile Pume e nevoie de bani destul de multi. Deocamdata nu exista vreo initiativa pentru a cumpara Super Pume. Singurul care a zis ceva de treaba asta a fost ponta, dar pe-atunci era campanie electorala…
Eu ma refeream strict dpdv tehnic, nu de alcare financiara. Daca elicopterele astea, Super Puma, sunt strict civile sau pot sa fie alocate si implementate si pe cerintele armatei….pentru MEDEVAC si transport!? Nu cred ca mai conteaza ca-s de stat sau privati, mai important e ca mentenanta si productia sunt in tara noastra. Ca banii nu pleaca afara(poate doar profitul), dar asta-i alta treaba.
Binenteles ca se pot plia pe cerintele Armatei. Problema este ca Armata n-a cerut pana acum si chiar daca ar cere, n-ar avea cu ce sa le cumpere 🙂
Partea cu „zburatul in orb” e discutabila; orice pilot care a zburat vreodata in ceata sau nori pe un aparat mai mic (orice mai mic decat un avion de linie de peste 100 de pasageri) stie ca poate fi usor dezorientat zburand doar dupa aparate. Daca zbori la joasa inaltime e si mai rau, altimetrele sunt aproape inutile (precizia lor de de 10-20 de picioare in locul in care stii presiunea exacta la sol si altitudinea locului), radioaltimetrele sunt bune dar cand zbori cu 250km/h si dai de un damb risti sa tunzi iarba cu elicea inainte de a apuca sa vezi pe radioaltimetru si sa manevrezi. Elicopterele astea cand sunt incarcate nu au o rezerva de putere serioasa ca sa manevreze prea usor. Mi-a povestit un instructor, fost pilot militar pe elicoptere, cu experienta pe elicoptere cu motor clasic dar si cu turbina, cat de greu e sa zbori in zona montana, cum te trag curentii montani sau termicele si ce optiuni avea cand zbura orizontal cu motorul in regim 90-92%, inclusiv accidente ale colegilor mai putin norocosi.
Din pacate viata bate filmul, ce vedem in filme sau simulatoare nu e inca aplicabil pe teren, in special in Romania unde nu avem harti 3D suficient de precise pentru a putea naviga cu ele (in combinatie cu un GPS precis chiar sunt uimitoare). In anul in care mi-am luat licenta pe avion am renuntat sa mai folosesc simulatoare de PC, iar din toti cunoscutii unul singur (instructor examinator) are pe-acasa instalat Flight Simulator X.
Imi pare rau pentru accident, dar din ce am citit despre conditiile de zbor nu cred ca vechimea echipamentului a fost problema, pur si simplu a fost un zbor foarte dificil intr-o zona dificila si s-a terminat prost de tot. Pentru ca nu vorbim de un Comanche cu ale lui SF-uri, ci de avionica din anii ’90-2000, iar avionica de pe majoritatea aparatelor de zbor (chiar si militare) e incredibil de inapoiata, cu exceptiile de rigoare.
Multam de comentariu 🙂
Eu voiam sa subliniez doar ca ferocitatea cu care unii colegi s-au napustit asupra elicopterului, ca singura cauza a accidentului, nu e intemeiata. De aici sublinierea faptului ca Puma M MEDEVAC avea totusi niste dotari care cu greu pot fi gasite pe elicoptere ale Fortelor Aeriene, altele decat SOCAT-urile.
Ca fost pilot militar de elicopter, am zburat pe IAR 316B si pe Puma (IAR 330) si am fost emotionat de aceasta dureroasa pierdere. Greu de crezut ca se va afla adevarul, deoarece toate anchetele aeronautice sunt manipulate politic. Din nefericire, dupa orice incident sau accident, nu sunt emise noi reguli pentru zbor si activitati asemanatoare. Se prefera a se da vina pe personal, pe supravietuitori, eventual este schimbat vreun comandant. Asa da bine sus..Nefericitul accident tradeaza o mentalitate gresita chiar la fruntasii Aviatiei, care, in mod traditional, nu sunt trasi la raspundere, nu se obisnuieste demisia.. Multumesc pentru postarea subiectului si comentariile oneste!..:-)
Azi m-am vazut cu Veronel ,singurul supravietuitor de la accidentul pumei nr. 45 de la Otopeni ! Cei mai batrani si-l aduc aminte…. Referitor la tehnica ,,veche” ,am de facut o precizare… In 1987 ,avioane si elicoptere de la fostul muzeu militar de pe Uranus ,au fost aduse la Otopeni ,la baza de reparatii elicoptere ,si din ordinul gen. Bucur ,am inceput in august 1988 ,restaurarea unui avion Fleet f10G ,fabricat in perioada interbelica. Am fost eu(Cazacu Virgil) ,Cretu Marian, Savescu Iulian ,Unguras Vasile si cpt, Soeanu Costica ,cei care fara nici un fel de documentatie ,timp de doua luni ,am ramas peste program pana la orele 1.00-2.00 noaptea ,si am restaurat avionul ,care a fost pregatit chiar de zbor ! Gen. Rus Iosif i-a facut o proba la sol ,dar din lipsa de documentatie de zbor ,nu s-a aprobat incercarea in aer ! Acum ,avionul este la muzeul militar ,si este considerat cea mai valoroasa piesa ! Pentru acest avion nu am avut nici macar o piesa de rezerva !!! Acum ,revenind la puma Iar 330 ,indiferent de varianta ,stiu foarte bine ce piese de schimb exista in depozite ,si este adevarat ca nu se gasesc toate cele necesare ,dar pentru a achizitiona tot ce este necesar ,investitia nu este exagerat de mare ,in comparatie cu fabricarea unui alt tip de elicopter !V-as ruga sa mai retineti ca unitatea in care am lucrat timp de 21 de ani (baza de reparatii elicoptere 01884) nu a avut in cei 22 de ani de existenta ,nici un eveniment de zbor de natura tehnica !!!
Va multumesc pentru comentariu si va astept oricand cu povesti cu si despre aviatie.