Construcția navei și dotarea cu aeronave
La începutul anilor ’80, Marina Sovietică dorea înlocuirea vechilor portavioane ,din clasa “Kiev” cu unele noi, mai performante. Navele din clasa “Kiev” aveau în dotare doar avioane Yak-38 ,cu decolare și aterizare pe verticală, și elicoptere. Noul portavion, asemănător navelor din Occident, putea transporta până la 60 de avioane și elicoptere, având o punte de zbor lungă de 300 de metri. O rampă de lansare la capătul punții de decolare înlocuia silozurile cu lansatoarele de rachete specifice navelor clasei “Kiev”. În același timp, planurile prevedeau ca nava să aibă în dotare armament greu, rachete navă-navă specifice crucișătoarelor. Proiectul revoluționar, numit de constructori “Crucișător greu purtător de avioane” (Tyazholyy avianesushchiy raketnyy kreyser) a dus la realizarea unei noi clase de portavioane sovietice: clasa “Kuznetsov”.
În data de 1 aprilie 1982 a început construcția noului portavion la șantierul naval “Nikolaev Sud” din Nikolaev, fosta Republică Socialistă Sovietică Ucraineană. În data de 6 decembrie 1985 ,noua navă a fost lansată la apă, având numele “Riga”, urmând ca abia în anul 1995 să devină complet operațională.
În timp ce nava era supusă mai multor verificări pe mare, pe uscat, inginerii de aviație selectau aeronavele care vor intra în dotarea portavionului. Pentru a ușura testele, a fost construită o pistă de decolare-aterizare care imita puntea portavionului, având în compunere atât cabluri pentru a simula apuntări cât și o rampă de lansare pentru decolări. Noul complex aero-naval, de testări și antrenamente, a fost construit în Crimeea și avea denumirea “NITKA” (Nazyemniy Ispitateiniy Treynirovochniy Kompleks Aviatsii – Complex de testări și antrenamente pe uscat pentru aterizări și decolări de pe portavion). Aeronavele propuse pentru a fi testate au fost cele deja existente în dotarea aerodromurilor terestre, cu mici modificări pentru a putea opera pe un portavion. Avioanele de vânătoare Sukhoi Su-27 K și MiG-29 K au fost selectate pentru a intra în dotarea portavionului. În același timp, aeronava Sukhoi Su-25 UTG a fost selectată pentru antrenamentul piloților tineri dar și efectuarea de misiuni de sprijin apropiat și atac la sol. Elicoptere Kamov Ka-27 au fost selectate pentru lupta antisubmarin, salvare și transport.
În data de 27 octombrie 1989, un Sukhoi Su-27 K pilotat de Viktor Pugachev și un MiG-29 K pilotat de Toktar Aubakirov zburau deasupra portavionului simulând aterizări.
În data de 1 noiembrie 1989, ambele avioane de vânătoare zburau în cerc, deasupra navei, simulând apuntări. În dorința de a fi primii, inginerii de la Sukhoi împreună cu pilotul Viktor Pugachev au decis să încerce să ampunteze cu avionul Sukhoi Su-27 K. La ora 13:46 (ora Moscovei), Viktor Pugachev a reușit cu succes să aterizeze pe puntea portavionului. A fost pentru prima dată în istoria Rusiei când un avion specific aerodromurilor de pe uscat a aterizat pe un portavion.
După o pauză de câteva minute, Toktar Aubakirov a aterizat și el cu MiG-29 pe puntea navei. Mereu a existat o competiție între companiile Sukhoi și MiG. Prima aterizare, efectuată de un Sukhoi Su-27 K, dăduse un avantaj celor de la Sukhoi. În aceeași zi Toktar Aubakirov a efectuat prima decolare de pe portavion, cu avionul MiG-29. Tot în aceeași zi a apuntat cu success și aeronava Sukhoi Su-25 UTG, fiind pilotată de Aleksandr Krutov și Igor Votintsev.
După dezmembrarea Uniunii Sovietice, portavionul a trecut în dotarea Marinei Ruse. După ce ,în perioada sovietică, nava a primit mai multe nume, printre care “Riga”, “Leonid Brejnev” și “Tbilisi”, în data de 4 octombrie 1990 a fost redenumită “Admiral Kuznetsov”. În urma dezmembrării URSS, lucrările la celălalt portavion din clasa “Kuznetsov”, “Varyag”, au fost oprite, nava fiind finalizată în proporție de 70 %.
Dificultățile prin care trecea Rusia anilor ’90 au făcut imposibilă ,din punct de vedere financiar, menținerea în dotare a ambelor tipuri de avioane de vânătoare, Sukhoi Su-27 K și MiG-29 K. Trebuia aleasă o singură aeronavă. Alegerea nu era simplă: MiG-urile 29 K erau mai mici, nava putând fi dotată cu până la 30 de aeronave, în timp ce Sukhoi-urile Su-27 K, aveau autonomie de zbor mai mare și viteza pe panta de aterizare mai mică. Sukhoi-ul Su-27 K a fost ales pentru a rămâne în dotarea navei, fiiind redenumit Sukhoi Su-33.
MiG-29 K a fost modernizat cu avionică modernă și propous altor țări pentru înzestrare. În anul 2010, Marina Indiei a plasat o comandă de 45 de avioane MiG-29 K.
Date tehnice și dotări
Portavionul “Admiral Kuznetsov” are o lungime de 304,5 metri, 37 de metri lățime și un pescaj de 10,5 metri. Până la 60 de avioane și elicoptere pot fi transportate la bordul navei. Sistemul de propulsie al navei constă în turbine cu aburi, 8 cazane de 200 000 cai-putere și 2 turbine de 50 000 cai-putere punând în funcțiune 4 elice. Nava atinge o viteză maximă de 54 km/h și are o autonomie de 15740 km.
Nava poate folosi în misiuni atât armament defensiv cât și armament ofensiv. Portavionul are urmatoarele arme în dotare:
8 tunuri antiaeriene AK-630 (6x30mm)
8 tunuri antiaeriene Cashtan CIWS (2x30mm Gatling)
12 rachete navă-navă P-700
24×8 lansatoare rachete navă-aer tip 3K95 Kinzhal
(192 rachete, 1 rachetă la 3secunde)
2 lansatoare de rachete antisubmarine RBU-12000 UDAV-1 ASW
Participarea la misiuni
În anul 1993 au fost livrate primele avioane Sukhoi Su-33. Portavionul a intrat în dotarea Flotei Nord a Marinei Ruse, cu baza la Murmansk.
Din 23 decembrie 1995 până la 22 martie 1996, portavionul “Admiral Kuznetsov” a participat la prima sa misiune în Marea Mediterană având la bord 13 avioane Su-33, 2 Su-25 UTG și 11 elicoptere Kamov Ka-27. Misiunea a marcat cea de a 300-a aniversare a Forțelor Navale Ruse. O perioadă portavionul a fost ancorat în portul Tartus din Siria, avioanele sale Suhoi Su-33 făcând zboruri de recunoaștere aproape de coastele Israelului, fiind interceptate de avioanele de vânătoare F-16 israeliene.
În 1997, nava era imobilizată la șantierul Flotei de Nord pentru reparații, întorcându-se în serviciu în data de 3 noiembrie 1998.
Misiunea în Mediterana din 2000-2001 a fost anulată din cauza pierderii submarinului cu propulsie nucleară Kursk, portavionul participând la operațiile de salvare.
În octombrie 2004, portavionul a participat la un exercițiu aero-naval al Flotei Ruse în Oceanul Atlantic.
La exercițiul din septembrie 2005 are loc un accident, un Sukhoi Su-33 cade de pe punte în Oceanul Atlantic.
În perioada decembrie 2007 și februarie 2008, nava “Admiral Kuznetsov” a executat a doua misiune în Marea Mediterană urmând ca în octombrie 2008 să participe la exercițiul “Stability-2008” desfășurat în Marea Barents.
În perioada 2009-2014, portavionul “Admiral Kuznetsov” a efectuat mai multe misiuni în Oceanul Atlantic și Marea Mediterană.
În februarie 2012, Compania MiG a semnat un contract cu Forțele Navale ale Federației Ruse pentru livrarea a 20 de aeronave MiG-29 K și 4 avioane de antrenament MiG-29 KUB. Livrarea MiG-urilor a început în anul 2013, ultimele aparate urmând a fi predate până la sfârșitul acestui an. Noile MiG-uri, echipate cu avionică modernă, vor înlocui vechile Sukhoi-uri ,aflate încă în dotarea portavionului “Admiral Kuznetsov”, care au resursa de zbor aproape consumată. Dotarea portavionului cu noile avioane multirol MiG-29 K/KUB va oferi posibilitatea de a se executa și misiuni antinavă, pe lângă asigurarea supremației aeriene. MiG-urile 29 K/KUB vor deveni operaționale începând cu anul 2017.
La începutul lunii octombrie, a acestui an, au apărut mai multe zvonuri în mass-media internațională legate de o posibilă participare a portavionului “Admiral Kuznetsov” la operațiunile aero-navale din Siria ale Armatei Ruse. La scurt timp după apariție, zvonurile au fost negate de oficiali ai Marinei Ruse. În prezent nava este ancorată în șantierul naval “Murmansk” și este reparată pentru a putea participa la un exercitiu militar în Marea Barents.
Ioan Alexandru Pricop
0
0
Fain articolul,o schimbare e bine venită oricînd,Lancer-e dacă ai prezenta și știri din domeniul spațial,că și asta e cu zburatul,ai ocupa toate nișele aviației.
Se poate, dar nu stiu daca se si face. Abia am timp pentru putinele stiri de aviatie pe care reusesc sa le urc pe site. Dar daca ai cunostinta de oameni dispusi sa scrie, adresa mea de mail e deschisa 🙂
Din poza se vede un fum negru de zici ca merge pe carbuni! 🙂 Astia au redefinit nuclearul! :)))))
e perdea de fum pentru invizibilitate, cam ca o ceata asa, unde-i Kuznetsov e si ceata sau daca e ceata, atunci pe undeva trebuie sa fie si Kuznetsov.
Nu e nuclear, s-au descurcat si ei cum au putut 🙂