IAR-317 Airfox este proiectul industriei aeronautice romane care a dat nastere celor mai multe si mai fantastice legende. Un proiect indraznet pentru situatia in care se afla tara la jumatatea anilor ’80, in parte reusit, dar care a esuat pana la urma lamentabil.
Introducerea prototipului in circuitul expozitional, prin expunerea la Muzeul Aviatiei, a reimprospatat legendele astea, fiind rostogolite pe social media articolase din cele mai dubioase surse.
Istoria pe scurt a „Vupii” ar fi urmatoarea. Pe la inceputul anilor ’80, Ministerul de Interne isi dorea modificarea vechilor Alouette in elicoptere de transport, capabile sa duca pana la sase pasageri. Inginerii de la Ghimbav s-au apucat de treaba, au fost facute planuri si-o macheta, pentru ca apoi, brusc, proiectul sa fie schimbat.
Ministerul Apararii, de data asta, a venit cu intentia de a transforma Alouette-ul in elicopter de atac. Marturisesc ca nu mi-e clar cum de s-a trecut de la un proiect la altul peste noapte, insa asta spune inginerul Tomescu. Pana cand o sa am date suplimentare, ramanem la povestea asta.
Zis si facut. S-au facut planuri pentru un elicopter de atac cu locuri in tandem. Aici, din nou, exista o poveste, inginerul Dobre, responsabilul de proiect, spunand ca s-a inspirat in proiectare de la avioanele de vanatoare pe care le vazuse pe aerodromurile militare. Mie imi e greu sa cred, foarte greu chiar, ca un inginer de la Ghimbav nu vazuse in viata lui un elicopter de atac cu locuri in tandem si ca a proiectat unul inspirandu-se numai de la avioane. Foarte greu imi e sa cred asta.
Mai departe, in 1983 s-a inceput lucrul la structura si fuselajul anterior, motorul si coada fiind cele de Alouette. Dupa ce au fost realizate, intr-o luna au fost asamblate si Airfox-ul a aparut in lume.
Pe 30 august 1983, Airfox-ul a efectuat primul zbor, acesta ridicandu-se in premiera de la sol noaptea, dupa ora 22:00, platforma fiind luminata cu farurile unui tractor si al masinii de pompieri.
Timp de doi ani, in perioada 1984-1985, au fost facute teste de zbor, acumulandu-se spre o suta de ore de zbor. In ’85 a fost dus in zbor la Paris, fiind prezentat la Le Bourget, unde a fost primit cu interes.
In continuare, inginerul Tomescu sustine ca dupa participarea la Le Bourget s-a primit ordin „de la partid” ca proiectul sa fie abandonat si arata cu degetul spre rusi, care nu si-ar fi dorit ca tara noastra sa produca acest elicopter.
Bun, hai sa discutam putin despre legendele astea. Majoritatea se concentreaza pe doua chestii, ca romanii ar fi facut ceva ce lumea aviatica nu stia si ca rusii, speriati de fabulosul nostru proiect, au intervenit pentru blocarea proiectului.
Prima legenda este o prostie colosala, in prima jumatate a anilor ’80, cand a aparut Airfox, existand relativ multe elicoptere de atac in lume. Inclusiv Mangusta, care a zburat prima data in septembrie ’83, era un proiect inceput la finalul anilor ’70.
A doua legenda mi se pare inca si mai exagerata. Sunt si niste articolase care spun ca, in 1985, ceausescu insusi a stopat proiectul, ordonand oprirea dezvoltarii. Realitatea cred insa ca e alta. In primul rand, un asemenea proiect nu putea incepe fara ca ceausescu sa stie si sa il aprobe. In al doilea rand, participarea la Le Bourget, cu tot cu armamentul aferent, nu se putea face fara aprobarea dictatorului comunist. In al treilea rand, proiectul nu a fost abandonat! Airfoxul a fost mentinut in stare de zbor, probabil ca s-a mai si zburat cu el, spre finalul anilor ’80 au fost pregatiti tehnici care sa ocupe postul de ofiteri responsabili cu armamentul in Airfox si tot asa.
De ce nu a continuat in ritm sustinut? Pentru ca industria romaneasca nu il putea sustine. Simplu, nu aveam resurse pentru a-l produce. Iar dupa ’85, cand pe ceausescu l-au apucat limbricii si-a inceput plata datoriei externe, totul s-a terminat. Dupa Revolutie s-a incercat reluarea proiectului, dar Armata nu l-a mai vrut.
IAR-317 Airfox a fost un proiect frumos. Unul in care s-a improvizat mult, s-au facut chestii pe genunchi si care a zburat. Despre cat de bun putea fi Airfoxul putem discuta, insa nu vom sti vreodata. Din cate cunosc, nu a fost evaluat asa cum trebuie si nu i se cunosc capabilitatile. Tind totusi sa cred ca ar fi fost departe de „fratii” lui dezvoltati ca si elicoptere de atac.
Cert este ca demararea si, ulterior, oprirea proiectului se datoreaza regimului de trista amintire. Indraznesc sa spun ca nu s-a speriat nimeni de Airfox intr-atat incat sa puna mana pe telefonul rosu si sa ceara blocarea proiectului.
Puteti vedea elicopterul la Muzeul Aviatiei.
0
0
A existat vreodată și varianta cu propulsie electrică?
Pacat ca nu s-a mers mai departe cu dezvoltarea si accelerarea proiectului. Cred ca ar fi avut o piata buna in perioada comunista, in bloc existand doar hibridul Mi-24 Hind, un Airfox ar fi fost manusa pentru tarile care nu si-ar fi permis brontozaurul sovietic si ma gandesc aici in special la cele din Africa.
In acelasi timp consider ca ar fi trebuit inceput un proiect si din IAR-330 Puma, altii au reusit sa scoata ceva din acesta.
De fiecare cand citesc despre Airfox, nu ma duce gandul decat la CH-14 Cicare argentinian, un elicopter care imi place foarte mult.
E drept ca ar fi putut avea clienti la export, dar Ghimbavul nu putea lucra „la negru”. Si daca fracezii nu-ti permiteau sa le modifici Alouette-ul, nu prea puteai sa exporti nimic. Legal.
Buna ziua,
Eu am fost student in practica (la MAv desigur) cand a fost prima data adus Airfoxul la MAv, asta fiind 2011. Iar din cate tin minte din discutiile cu diversi oameni din armata si civili care au lucrat atunci adevaratul motiv pentru care s-a oprit proiectul a fost dupa Le Bourget cand a fost zarit de francezi. Fiind probleme cu licenta. Iar cu capabilitatile sale, erau bune, nu erau la nivel de cobra, dar erau suficiente pentru tari mici care nu isi puteau permite elicoptere scumpe, dar mai ales cele care aveau deja Alouette in dotare. Da, elicopterul s-a ridicat in perioada revolutiei si a fost lovit de munitie de calibru mic, 7.62 (nu mai tin minte exact numarul de lovituri primite, putine oricum) fara a pune in pericol viata echipajului sau navigabilitatea aeronavei.