Am avut ocazia, in ultimele zile, sa discut destul de mult cu unul din oamenii care reprezinta interesele de imagine ale Saab in Romania, dar si cu directorul de marketing pentru Europa al suedezilor. Reprezentantul Lockheed Martin a parut si el la fel de binevoitor, insa inca astept majoritatea raspunsurilor, asa ca voi reveni asupra lui cand voi avea o idee destul de clara.
Asadar, Gripen vs. F-16 in „cursa” (nici nu mai e o cursa la cat de mult treneaza guvernantii nostri procesul de achizitie) pentru dotarea Fortelor Aeriene Romane.
Din 2005, de cand Guvernul Romaniei a trimis RFI (Request For Information) principalilor producatori, Saab a fost interesata de tara noastra. Oferta a fost, tind sa cred, tot timpul corecta si corelata cu realitatile economice mondiale si locale. Din ce stiu, si aici astept sa fiu contrazis de cei care au mai multe informatii in acest sens, pilotii romani care au fost implicati in procesul de evaluare a avioanelor au optat pentru Gripen. Sigur, n-a fost ceva de genul avionul suedez sau nimic altceva, F-16 de exemplu, ca tot este inca in cursa, fiind bun pentru nevoile avioatorilor romani.
Sa revenim, in 2005, si de mai multe ori de atunci si pana in prezent, Saab a trimis mai multe oferte Guvernului roman. Au fost initial 48 de aparate, diverse variante de finantare, au ramas 24 dupa ce noi am anuntat ca nu avem bani, variantele de inarmare sau dotare au fost si ele multiple. Mai simplu, suedezii ne-au oferit avioane cam de cati bani am anuntat ca dispunem. Foarte important, a fost mereu vorba de aparate noi, de finantare pe termen lung si de program de offset. Nu poti sa zici ca voiau sa ne jecmaneasca, nu?
Unul din principalele dezavantaje ale Grifonului era (este?) faptul ca nu a participat la niciun conflict si nu se stia cum va reactiona avionul in conditii de razboi. Partea asta e discutabila pentru ca un avion nu poate sa faca mai mult sau mai putin in lupta decat face si pe timp de pace, iar Romania, chiar daca e partener NATO, nu prea planuieste sa participe activ la vreo batalie aeriana chiar daca ar avea cu ce.
A venit insa Libia si Gripenul a zburat deasupra unui teatru de razboi. A fost limitat la misiuni de recunoastere, insa si-a dovedit inter-operabilitatea cu celelalte aparate ale membrilor NATO. Cine poate sa spuna ca, daca ar fi fost nevoie, Gripenul nu putea lansa bombe la Tripoli si pe ce considerente?
Apoi, spre deosebire de LM, Saabul nu este amenintat, in acest moment, cu pericolul inchiderii liniei de productie. Aceasta nu a fost construita, ca cea a americanilor, pentru un volum mare de aparate, astfel ca actualele comenzi (pentru Thailanda, Africa de Sud) sunt suficiente pentru a mentine lucrul cativa ani. Apoi, urmeaza ca din 2018 sa intre in productie NG-ul asa ca suedezii au macar 10 ani de lucru in continuare. Este „disperarea” de ordin economic, ca orice producator care doreste sa isi vanda marfa, insa ofertele care vin sunt unele atractive, nu bazate pe presiuni sau promisiuni desarte.
Ca o comparatie, pe mine personal oferta americana m-a lasat rece din doua considerente – odata nu mi-a placut presiunea politica, care nu are absolut nicio legatura cu o competitie corecte iar a doua oara nu mi-a placut promisiunea de a avea acces la F-35, cand toata lumea stie ca, chiar si daca programul va continua, Romania nu isi va permite niciodata un astfel de avion. Nici acum, nici peste 15 sau 15 de ani. Daca cei de la LM ar fi venit sa se „bata” in oferte cu Saab iar avionul era ales in functie componenta economica si de dorinta celor care il vor opera nu mai era nimic de discutat. Asa insa…
Mai mult, la competitiile de achizitie la care Gripen si F-16 au participat, americanii ies in pierdere. Au castigat in Polonia, insa au pierdut in Ungaria, Cehia, Thailanda, iar brazilienii au zis pas Falconului, pastrand Grifonul in competitie, desi si acolo interesele si presiunile sunt uriase.
In concluzie, oferta suedeza este una foarte buna, atat din punct de vedere economic, cat si din punctul de vedere al aparatelor. Oferta americanilor este, la prima vedere, lucru pe care il subliniez, mult inferioara. Daca voi avea punctul de vedere al Lockheed Martin, eventual cateva date in premiera, o voi prezenta si pe aceea. Pana atunci, my money is on Gripen.
0
0
Desi as vrea foarte mult sa vad oferta LM, nu cred ca vom auzi ceva pana la anuntarea oficiala a contractului. Iar SAAB-ul nu cred, din pacate, sa mai aiba sanse.Faptul ca F-16 iese in pierdere fata de Gripen…Ungaria, Cehia si Regatul Thay, nu cred ca au cumparat impreuna 48 de Gripen, dar asta conteaza mai putin.
In Romania considerentele de offset nu primeaza la achizitile militare. Cine da exemplul Poloniei…nu prea il da bine, in sensul ca prezumtivul offset de 20 miliarde de dolari vehiculat pe bloguri, este doar o ineptie.
Suma, care se apropie intradevar de 20 miliarde, are legatura mai mult cu ajutorul acordat de SUA Poloniei, ajutor militar si economic. Trebuie amintit aici ca dupa „89 Polonia a beneficiat si de stergeri masive de datorie externa si investitii „politice” masive.
Astfel o parte importanta a asazisului offset pt F-16 face parte din ajutoarele americane pt fosta tara comunista.
Si in mod clar sunt pentru F-16, insa numai si numai din considerente militare si geopolitice.
Cu toate ajutoarele masive de la americani, Polonia totusi nu a ezitat sa-si modernizeze si puna in opera avioanele MIG-29 de care dispunea. Ba chiar le-a preluat si pe cele germane. Daca nu ma insel, actualmente ea dispune de ~~32 aparate modernizate, ceea ce nu-i putin lucru. De care este foarte multumita, se pare…
Cu alte cuvinte, Polonia nu a cazut in fund datorita ajutoarelor americane, urmandu-si propria politica. Cu totul altceva decat politica Romaniei, care…. practic nu exista. Desigur, in afara de pupat cu entuziasm la inalta poarta de la Washington…