Romania a avut in dotarea Fortelor Aeriene, timp de aproape 14 ani, unul dintre cele mai frumoase si performante avioane din lume, anume MiG-ul 29. Putini sunt insa cei care stiu ca Fulcrumul a fost la un pas sa „ocoleasca” tara noastra, Elena Ceausescu fiind cea care a anulat un raport al intentiei de achizitie, aprobat anterior de nea Nicu.
Paradoxal cumva, Fortele Aeriene au dus-o, cel putin la nivel de dotare, mult mai bine in „era comunista” decat in perioada de glorie a capitalismului autohton. Romanii, inchisi in lagarul sovietic, au avut parte de unele dintre cele mai moderne aparate de zbor produse de specialistii de la Moscova. Au trecut prin inventarul armatei romane IAK-urile 17 si 23, MiG-urile 15, 17, 19, 21 si 23, in numeroase variante, iar oamenii care s-au aflat in fruntea Armatei au avut grija ca Aviatia Militara sa fie competitiva din toate punctele de vedere.
Introducerea aceasta era necesara pentru a dezvolta ideea ca achizitia MiG-urilor 29, de la sfarsitul anilor ’80, a venit firesc, pe fondul modernizarii permanente a Fortelor Aeriene.
Astfel, discutiile cu rusii ar fi inceput, la nivel principial, pe la jumatatea lui 1987. Dupa aproape doi ani de tatonari si negocieri mai mult sau mai putin directe, Romania se decide sa faca pasul catre achizitie in primavara lui 1989.
Generalul Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale, şi generalul Ion Coman, secretarul CC al PCR la acea data, i-au propus lui Ceausescu sa permita deplasarea la Moscova a generalului-locotenent Victor Stanculescu, prim-adjunct al ministrului Apararii Nationale si sef al Departamentului pentru Productia de Aparare si Inzestrare a Armatei. Acesta urma sa fie insotit de patru specialisti iar delegatia noastra trebuia sa negocieze cu rusii achizitia unei escadrile largite (14 avioane – 12 „simple” si doua „duble”) de MiG-29.
Pretul pentru cele 14 aparate, pentru piese de schimb si armament, pentru pregatirea pilotilor si a tehnicienilor (12 piloti si 35 de tehnicieni) era estimat de rusi la 231 de milioane de ruble.
Zis si facut. Stanculescu si cei patru specialisti pleaca la Moscova pentru a negocia contractul de achizitie, se ajunge la un acord si se parafeaza actele, dupa care vine un telefon aproape disperat din tara.
Povesteste chiar generalul Stanculescu:
„… eu plec la Moscova să semnez contractul, semnez contractul de achiziţie şi pe la prânz mă sună Milea:
– Victore, vino repede înapoi.
– Bineînţeles că vin înapoi, că n-o să rămân aici.
Era jale şi la ruşi, se trăia mai prost ca la noi. Şi Milea îmi spune:
– Victore, să nu mai semnezi contractul.
– Păi, gata, l-am semnat deja la ora 10.00.
– Aoleu, ce ne facem? Vino repede acasă să-şi explic.
Mă întorc în ţară şi Milea îmi spune că Elena Ceauşescu a intrat în biroul lui Ceauşescu şi a băgat mâna în maldărul de lucrări de pe masa de lucru a acestuia, a început să le răsfoiască, să le împrăştie şi să comenteze: Ce ne trebuie nouă MiG-uri acum, ce-i trebuie Armatei să cumpere avioane? Noi n-avem bani să plătim datoriile… şi aşa mai departe. Să nu se mai ia!, şi scoate lucrarea şi o blochează.
Ceauşescu i-a transmis lui Milea telefonic că s-a renunţat la contract. Vin la Bucureşti înapoi, îmi spune Milea ce s-a întâmplat şi ne trezim în faţa unei situaţii aparent fără ieşire, în care practic nu se dorea informarea sovieticilor că s-a renunţat şi pur şi simplu urma să nu se mai plătească acea comandă. Nu se mai întâmplase aşa ceva. Comportamentul devenise acela al unui stat fără credibilitate. Acest lucru este important de ştiut.
Am plecat la Ştefan Andrei. Îi zic:
– Uite ce-am păţit!
Şi el îmi spune următorul lucru:
– Spune-i lui Vasile (Milea – n.r.) să facă raportul încă o dată, exact cum a fost, trimite-l pe traseu să ajungă iar la grămada de pe masa lui Ceauşescu. De acolo îl ridic eu peste o lună.
Şi, într-adevăr, după trei săptămâni ne-a scos aprobarea. Apoi m-a chemat pe mine, mi l-a dat înapoi şi pe baza asta am avut acoperirea pentru a derula contractul. Am adus în ţară 18 sau 24 de MiG-uri 29. Nu le-am adus ca să mă uit la ele cum zboară, ci le-am adus ca să apăr ţara cu ele. Aici trebuie să se înţeleagă atitudinea mea. Este uşor să spui că Stănculescu a fost apropiatul lui Ceauşescu sau al ei şi i-a trădat, dar trebuie să se înţeleagă cât de periculos pentru stat devenise Ceauşescu şi mai ales ea.”
Astfel, in data de 21 decembrie 1989, cand Revolutia lovitura de stat era in toi la Timisoara, soseste pe baza Mihail Kogalniceanu, de langa Constanta, primul lot de MiG-uri 29 destinate Romaniei. Acesta era compus din doua MiG-29 A, simpla comanda, tip 9.12, şi doua MiG-29 UB, dubla comanda, tip 9.51. In perioara urmatoare, alte 18 MiG-uri 29 au ajuns pe aeroportul de langa litoral, toate intrand in componenta a doua escadrile din cadrul Grupului 57 Aviatie de Vanatoare „Constantin Bazu Cantacuzino”.
In 1992, la Mihail Kogalniceanu soseste un MiG-29S, sau Fulcrum C, din dotarea Fortelor Aeriene ale Republicii Moldova, aparatul fiind primit de Romania ca si compensatie pentru asistenta acordata fratilor de peste Prut in conflictul din Transnistria. In 1994, un alt MiG-29 este cumparat din Rusia.
Din nefericire, aceste avioane au avut o cariera extrem de scurta in cadrul Fortelor Aeriene Romane, ele zburand tot mai putin in ultima parte a anulor ’90 pentru ca, intr-un final trist, sa fie retrase si conservate din octombrie 2003, atunci cand ultimul „29” a ramas fara resursa de zbor si a trebuit tras langa hangar.
S-a incercat modernizarea avionului, in acest scop fiind construit demonstratorul MiG-29 Sniper, de catre Aerostar si Elbit. Din motive mai mult sau mai putin intemeiate s-a renuntat la idee, „29” fiind scos din dotare si pus sa rugineasca pe bretelele bazei de la Mihail Kogalniceanu.
Bibliografie:
– Wikipedia
– Dr. Petre Opriş pe art-emis.ro
– Victor A. Stănculescu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2009.
0
0
Pacat….mare pacat!
Peste tot văd povestea cu 2 duble. În realitate au fost 4, 3 existente (15, 22 și 23) și una căzută.
Pai nu e o poveste. E vorba de primul lot de patru MiG-uri sosit in tara, cand au venit doua simple si doua duble. Ulterior, intre celelalte 18, au fost si celelalte doua duble de care pomeniti.
Greu de crezut ce soarta trista i-a fost rezervata unui avion de lupta care la vremea aceea se pozitiona printre cele mai performante avioane din lume.Si cu ce am ramas sa aparam spatiul aerian al Romaniei?
Cu ce sa aparam Cu trompetele de IAR 99 JALANICA ARMATA AVEM