In timp ce ochii planetei sunt atintiti pe meciul amuzant dintre bufonii kim si donald, avem o situatie cu adevarat periculoasa, cu potential de conflict armat cat se poate de real, intre doua mari puteri nucleare ale planetei.
China si India, cu Bhutanul in rol de asistent, sunt de mai bine de doua luni intr-un veritabil military standoff si exista sanse ca orice scanteie sa aprinda un conflict pe care cred ca nimeni nu si-l doreste. Si poate va intebati de la ce a pornit totul, asa ca am sa incerc sa va explic ce am inteles urmarind cumva mai multe surse si incercand sa inteleg punctul de vedere al ambelor parti.
Bun, acest conflict a inceput in momentul in care chinezii au incercat sa construiasca un drum in interiorul Platoului Doklam, acest platou fiind disputat de China si de Bhutan. De fapt, chinezii au incercat sa prelungeasca un drum deja existent spre sud. Ideea este ca ai lu’ Xi sustin ca Doklam este al lor, in timp ce bhutanezii spun ca, dimpotriva, platoul le apartine.
Implicarea Indiei in aceasta poveste tine de doua lucruri. In primul rand, Doklam e situat cumva deasupra coridorului Siliguri, care leaga cele sase-sapte state indiene din nord-vest de peninsula indiana. O prezenta militara chineza in Doklam inseamna amenintarea permanenta a ruperii Indiei in doua in cazul unui eventual conflict, prin urmare o vulnerabilitate strategica. In al doilea rand, India si Bhutan au un acord de colaborare foarte stransa, bhutanezii cedand ceva din suveranitatea militara si de politica externa in schimbul protectiei oferita de New Delhi.
Prin urmare, undeva prin luna iunie, chinezii s-au apucat de drumul in cauza, trimitand acolo trupe de geniu daca am inteles bine. Imediat au intervenit indienii, care au trimis la randul lor militari si au blocat lucrarile. Chinezii nu s-au lasat si si-au intarit pozitia cu alti militari, ajungandu-se la acest standoff. Lucrarile la drum sunt oprite, dar trupele chineze si indiene sunt in zona, in stare de alerta.
De aici s-a ajuns la disputa diplomatica. Chinezii au prezentat in ultimele saptamani mai multe documente, parte din ele fiind demontate ca minciuni. Au aratat o harta cu Doklam-ul inclus in teritoriul chinez si au sustinut ca treaba asta apare dintr-un tratat semnat cu Marea Britanie prin 1890 si acceptat de India pe la finalul anilor ’50. Indienii au replicat, aratand ca, dimpotriva, la vremea respectiva au respins acordul din 1890. Chinezii au mai spus apoi ca au un acord cu Bhutanul, care le-a recunoscut dreptul asupra Doklamului, chestie negata apoi de guvernul bhutanez. In fine, au mai spus si ca inainte de a construi drumul i-au informat pe indieni si ca astia n-au zis nimic, lucru pe care baietii de la New Delhi nu l-au mai contrazis.
Acum suntem in momentul in care se flexeaza muschii diplomatici, iar trupele raman la sol.
In regula, sa vedem despre ce este vorba in propozitie. China lui Xi incearca si intr-o anumita masura reuseste sa se impuna ca putere militara regionala. Chinezii au avut in ultimii ani mai multe actiuni prin care au incercat sa impinga limitele teritoriale in dauna unor vecini puternici militar, cum sunt Japonia, Coreea de Sud si acum India. Miza cred ca nu e data de infimele castiguri teritoriale, cat de precedentul pe care il creaza acestea.
Chinezii incearca marea cu degetul pentru a vedea cat de mult se pot intinde si unde este limita conflictului armat. Au facut-o cu japonezii in cazul insulelor Senkaku si a ADIZ-ului din Marea Chinei de Est, o fac cu indieni in cazul Doklam. De fiecare data vorbim de chestii mici, dar de importanta strategica pentru cei vizati.
Pana in prezent, atat Japonia, cat mai ales India au raspuns cumva asteptat, pentru ca nimeni nu renunta de bunavoie la teritorii strategice, dar pe de alta parte neasteptat de dur, pentru ca vorbim despre potentiale confruntari cu a treia putere militara a planetei.
Revenind la platoul Doklam, va fi extrem de interesanta dezvoltarea disputei. India cu siguranta nu va da inapoi pentru ca, asa cum am aratat, orice pas inapoi facut de pe platoul Doklam e un pas inainte facut de cei care ar putea ameninta coridorul Siliguri. China ar putea s-o faca pentru ca probabil a aflat unde este limita conflictului armat – cred ca este prima data in ultimii ani cand un alt stat se opune expansiunii teritoriale chineze cu arma in mana – si nu are niciun motiv sa riste un razboi fie el si local, mai ales ca ar avea in fata un stat nuclear.
As putea sa pariez ca se va ajunge la o solutie de compromis, una in care China ar putea construi o parte din drum sau chiar tot drumul, dar luandu-si angajamentul ferm a demilitarizarii zonei din apropierea platoului, iar India si-ar intari prezenta militara din Bhutan pentru a securiza granita ce pazeste platoul si, implicit, coridorul Siliguri.
De remarcat e insa altceva. In aceasta disputa in doi si jumatate, bhutanezii fiind prezenti acolo numai pentru a le oferi indienilor suportul legal, nu se implica nimeni. Nici ONU, nici SUA, nici Rusia si nici nimeni altcineva. Ceea ce inseamna ca nimeni nu doreste escaladarea unui conflict ce are potentialul de a angrena un intreg continent, daca nu chiar mai mult.
0
0
Credeam ca sunt de cativa ani a 2-a putere militara a lumii.
Poate socotesc gresit sau poate altii gandesc diferit cand fac comparatii intre diverse state dpdv militar.