Compania nationala de transport aerian, Tarom,a devenit campul de lupta al unor baieti care se tem teribil de pierderea controlului si al comisioanelor dupa implementarea managementului privat.
Titlul nu-mi apartine, l-am vazut prima data la Lucian Isar, fost membru in boardul Tarom. Il folosesc pentru ca mi se pare ca descrie excelent situatia actuala a companiei.
Povestea luptelor de la Tarom este, in esenta, destul de simpla. Guvernul Ponta, fortat de acordurile cu institutiile internationale, in special cu FMI, a implementat un program de management strain la marile companii de stat. Asta inseamna ca baietii destepti care au pus pe butuci aceste companii au fost trimisi la plimbare iar in locul lor au fost adusi profesionisti din strainatate.
La Tarom chestia asta a mers destul de bine, desi au existat sincope mai mari sau mai mici. Situatia s-a stabilizat dupa numirea lui Christian Edouard Heinzmann in functia de CEO. Baiatul asta a inceput un program nu tocmai comod de reducere a cheltuielilor si de rentabilizare a intregii afaceri si pana la un punct chiar i-a reusit.
Astfel, in mai 2013, dupa muuulti ani de pierdere, Tarom a raportat prima luna cu profit. Lucrul asta parca i-a intaratat si mai tare pe baietii nostri, baietii destepti, asa ca au pus-o de-un mic puci pentru ca Heinzmann sa-si vada de treaba lui si sa nu mai rentabilizeze el companii de stat de pe urma carora multi au facut averi colosale.
Ca sa fiu si mai clar, trebuie spus ca pe la inceputul acestui an, ministrul Transporturilor, liberalul Relu Febechiu, sustinea ca solutia pentru salvarea Tarom este nici mai mult, nici mai putin decat cumpararea de noi avioane! Se intrevedea atunci o afacere cu japonezii de la Mitsubishi pentru cateva avioane Mitsubishi Regional Jet (MRJ), multi salivau la comisioanele care aparusera la orizon. E necesara o noua paranteza – o companie de talia Taromului nu-si prea permite sa cumpere avioane nici daca merge bine, dar atunci cand este cu ambele picioare in groapa. Daca vrea marirea flotei, desi e o masura ilogica din punct de vedere econimic, se apeleaza la leasing. „Problema” este ca leasingul ofera mult mai putine oportunitati de sifonare a banului public, asa ca este evitat.
Revenim. Cand Heinzmann a auzit declaratiile lui Fenechiu si-a facut cruce si i-a spus stimabilului ministru sa-si vada de treaba lui. Nu stia belgianul ca tocmai asta era treaba lui… Ideea cu achizitiile de avioane a disparut din agenda publica a Ministerului Transporturilor, proprietarul Tarom, dar nu si din mintile unora.
In vara, cand au vazut baietii ca managerul asta strain chiar face treaba, i-au pus in vedere ca trebuie sa se care la el in Belgia si sa lase Taromul sa falimenteze linistit. Presedintele Consiliului de Administratie, Dan Pascariu, l-a tot presat pe Heinzmann sa accepte reducerea mandatului de la 4 ani la unul singur. Acesta a cedat in cele din urma, fiind amenintat cu diverse lucruri, dupa cum dezvaluia Lucian Isar.
Dupa ce managerul belgian a semnat actul aditional prin care contractul ii expira in octombrie. Acelasi Pascariu apare in presa si spune ca profitul ala din luna mai nici macar nu e sigur, ca n-a fost auditat, si ca oricum se datoreaza unei chestii minore, cum ar fi reducerea consumului de combustibil. Nu ne spune de ce in ultimii 20 de ani n-a fost luata masura asta nesemnificativa. Mai mult, ati mai auzit de vreun presedinte de Consiliu de Administratie care sa incerce minimalizarea unui succes in afaceri? 🙂
Povestea nu se incheie aici. In locul lui Christian Edouard Heinzmann in fruntea Tarom a fost propulsat Nicolae Demetriade. Individul nu a castigat concursul pentru locurile din Consiliul de Administratie al operatorului aerian, insa dupa cateva luni a aparut in boardul Tarom. In timp ce presiunile asupra CEO-ului belgian se intensificau, Demetriade era avansat in postul de director executiv. Din octombrie, dupa ce Heinzmann va pleca, romanul nostru va fi sef cu adevarat.
Cateva lucruri despre Nicolae Demetriade. Baiatul asta a fost in conducerea Tarom in perioada 1981-2002, in ultimul an fiind chiar director general. Ba chiar el este si presedintele unei agentii de turism care reprezinta in tara noastra companii ca EMIRATES Airlines, SAS-Scandinavian Airlines, Flydubai. Adica niste concurenti directi ai Tarom. Intrebat daca nu cumva Demetriade se afla in conflict de interese, Pascariu, cel care a insistat pentru plecarea CEO-ului strain a zis ca o sa-l monitorizeze ca sa nu-si faca de cap. Iar daca o sa-si faca de cap, n-o fi prima data. Dar asta o spunem noi.
Bun, ca sa concluzionam. Avem un operator aerian aflat intr-o situatie financiara extrem de delicata. La presiunile strainilor, guvernantii nostri aduc in conducere un strain profesionist. Strainul asta munceste si, in cateva luni, se vad primele rezultate notabile. Imediat el este fortat sa plece. Inlocuitorul sau este un baiat care a condus Taromul vreo treizeci de ani si care, implicit, a contribuit la punerea pe butuci a companiei. Si mai este si in conflict de interese. Dar e mai bun.
Cam asta e povestea bataliei pentru Tarom, spusa pe scurt si cu o doza destul de mare de ironie. Promitem sa mai revenim cu detalii, inclusiv cu niste declaratii de-ale domnului Demetriade care reuseste performanta de a se contrazice singur in numai cateva propozitii.
0
0
Baietii astia ar trebui impuscati….Legea „normala” oricum nu are putere asupra lor.
Sa i tragem p tapa p mitocanii astia cu comisionele lor cu tot!,,