Joi, 15 septembrie 2016, aniversam 65 de ani de la introducerea oficiala a Serviciului de Lupta, eu o sa ii spun totusi Politie Aeriana ca sa inteleaga toata lumea despre ce vorbim, in cadrul Fortelor Aeriene Romane. Politia Aeriana este, daca vreti, ratiunea pilotului de lupta de a fi pe aerodrom.
„Cum una dintre principalele misiuni ale aviației de vânătoare este apărarea spațiului aerian național – cu siguranță, și cea mai importantă – prin intervenția în cel mai scurt timp de la detectarea unei intruziuni a unei aeronave neidentificate, eforturile CFAM au fost canalizate în direcția ridicării, în cel mai scurt timp, a nivelului de pregătire al piloților de vânătoare în scopul executării în condiții de siguranță și cu șanse maxime de îndeplinire a misiunilor de interceptare a aeronavelor care pătrundeau neautorizat în spațiul aerian românesc.
Acest moment extrem de important a fost marcat prin raportul din data de 15 septembrie 1951, când comandantul Diviziei 97 Aviație Vânătoare cu Reacție – singura mare unitate dotată cu avioane de vânătoare reactive de la acea oră – raportează CFAM că este în măsură să execute Serviciul de Luptă cu o celulă de avioane subsonice de vânătoare Iak-23 de pe aerodromul Ianca. La acel moment, pe aerodromul Ianca se aflau dislocate forțele și mijloacele celor trei regimente componente ale Diviziei 97, și anume Regimentele 11, 12 și 14 Aviație Vânătoare cu Reacție. Trebuie subliniat aici faptul că debutul Serviciului de Luptă la aerodrom s-a produs la aproape patru luni de la venirea în țară a primelor aeronave cu motor reactiv și la aproape trei luni de la primele zboruri în simplă comandă, perioadă foarte scurtă de timp ce ne poate permite să ne imaginăm eforturile extreme ce au dus la această foarte importantă realizare.”
Bun, sa explic, desi nu e foarte greu de inteles. Romania a cumparat primele avioane militare reactive in anul 1951. E vorba despre Iak-17 UTI, avion de antrenament, si de Iak-23, avion de vanatoare. Pe 26 iunie 1951, primii patru piloti romani zboara in simpla comanda. La vreo doua luni jumate de la momentul primelor iesiri la simpla, de la Ianca se transmitea ca Divizia 97 Aviație Vânătoare cu Reacție e gata sa execute Serviciul de Lupta. Va cam dati seama, sper, ce munca draceasca a fost acolo.
Despre Politia Aeriana v-am mai vorbit pe site cu diverse ocazii si este, in principiu, cea mai importanta misiune a unei aviatii militare nationale. Schema este destul de simpla, fiecare stat cu aviatie militara dezvoltata avand tot timpul in alarma un numar de avioane de vanatoare alimentate si inarmate, gata de decolare in cateva minute in caz de necesitate.
Pana la momentul intrarii noastre in NATO, aceste misiuni erau denumite Serviciul de Lupta Permanenta, iar dupa adevararea la Alianta au devenit Serviciul de Luptă – Poliție Aeriană. Diferentele sunt mici, insa semnificative.
„În timp ce formația de bază a serviciului de alarmă a rămas celula de avioane de vânătoare, misiunile SL-PA diferă prin faptul că nu se mai află sub comandă națională, ci NATO, iar apărarea spațiului aerian național a fost extinsă, acum fiecare celulă de avioane de vânătoare putând acționa și în spațiul aerian al țărilor NATO din zona de responsabilitate a țării respective, funcție de necesitățile de intervenție.”
Probabil ca va intrebati cate avioane sunt, in momentul de fata, in alarma in Romania. Raspunsul e simplu, sunt patru, cate doua la fiecare Baza Aeriana echipata cu MiG-ul 21, 71 si 86. Comparativ, inainte de Revolutia din ’89, cand Fortele Aeriene Romane erau, zic eu, supradimensionate si pestrite, erau in alarma 18 avioane.
„Poliția Aeriană este un serviciul de luptă specific NATO, ce presupune asigurarea securității spațiului aerian al țărilor din Alianță pe timp de pace prin intermediul celulelor de avioane de vânătoare dispuse în bazele aeriene ale respectivelor țări. Cele două aeronave din SL-PA sunt pregătite nonstop să decoleze și să întrebuințeze măsurile care se impun în cazul în care o aeronavă încalcă – din eroare sau cu intenție – spațiul aerian al Alianței, în zona acestora de responsabilitate.
Principala asemănare dintre actualul SL-PA și vechiul SLP constă în existența celulei de avioane de vânătoare în stare de alertă permanentă, dispusă într-o zonă specială din interiorul unei baze aeriene și pregătită pentru a decola în scopul interceptării unei aeronave ce nu respectă regimul de zbor național. Diferențele dintre SL-PA și SLP constau în subordonarea celulei de alarmă, a cărei coordonare se realizează de la centre NATO din afara teritoriului național, derularea traficului radio, care se execută exclusiv în limba engleză, și în misiunile specifice NATO, misiuni transfrontaliere ce necesită o pregătire mai complexă a personalului angrenat în SL-PA. De asemenea, timpii de reacție diferă – dacă SLP impunea decolarea din SPL-1 în 5–8 minute, iar din SPL-2 în 8–12 minute, SL-PA necesită decolarea, în mod normal, în 15 minute de la alarmare, dar și mai puțin.”
In incheiere, sa va spun o scurta povestioara care pe mine m-a impresionat si pe care o spun oricui stramba din nas cand aude de Politia Aeriana. Cand am avut sansa de a vizita baza de la Borcea si de a-i intalni pe pilotii Bazei 86 am discutat cu acestia despre foarte multe lucruri si am ascultat, de multe ori cu gura cascata, ce aveau de povestit. Unul dintre ei, nu am sa ii dau numele deoarece nu l-am intrebat daca e de acord, mi-a spus ca, de obicei, decolarea in alarma se face fara ca pilotul sa stie ce tip de avion intercepteaza. El stie ca e vorba e o tinta in locul cutare. Ei bine, se mai intampla ca uneori sa le si spuna ca e vorba despre un avion sau altul. La un moment dat a fost cazul unei asemenea decolari in alarma, pilotii stiind ca vor intercepta un aparat superior din toate punctele de vedere. Si l-am intrebat pe om cum s-a simtit constient fiind ca poate infrunta un oponent care are toate sansele sa-l dea jos daca se va pune problema. Si mi-a spus ca a avut ceva emotii, inerente de altfel, insa nici nu i-a trecut prin gand sa nu decoleze. Si vorbim despre un pilot matur, cu familie si copii care il asteapta acasa.
Cam astia sunt oamenii care ne apara spatiul aerian national zi de zi, ora de ora, fie ca este joi dimineata, fie ca este noaptea de Revelion.
Informatiile din acest material sunt extrase din brosura „Serviciul de Luptă în Aviația Militară Română – 15 septembrie 1951–15 septembrie 2016”, apărută la Editura ARIPI ARGINTII.
0
0
Păi pe anii în care ieșeam cu IAR-80 și Me nu se pun? Și mai dinainte.
Nu
Păi atunci înseamnă că FAR s-au înființat în ’51 și toată istoria a fost ștersă cu buretele.
inseamna doar ca nu ai inteles despre ce vorbim 🙂
Explicămi ca unui copil.