Ediția cu numărul 13 a Bucharest International Air Show s-a desfășurat pe 26 august și a fost, ca de obicei, una cu bune și cu rele. Impresia finală este că airshow-ul a livrat ceea ce a promis, iar publicul larg, căruia i se adresează, a apreciat evenimentul.
BIAS 2023 a început încă dinainte să înceapă cu o serie de controverse, unii dintre ”pasionații” de aviație reclamând lista subțire a participanților. Și chiar dacă nu pot decât să le dau dreptate în această privință, nu înțeleg încă autoritatea reclamației. Nu a promis nimeni un airshow cu o puzderie de invitați, nu am văzut să îl compare nimeni cu evenimentele de tradiție, nu am văzut nici măcar promisiuni că vor veni X sau Y. Așa că deși înțeleg dezamăgirea, și eu mi-aș dori ca BIAS-ul să fie un Radom românesc, nu înțeleg vehemența unora.
Comparativ cu ediția 2022, prima de după pandemie, BIAS 2023 a fost parcă mai animat și mai încărcat. Dacă anul trecut platforma de pe Băneasa a fost tristă tare, acum a existat cu adevărat o expoziție statică, au fost cozi la văzut și atins avioanele sau elicopterele. Acum, activitatea de la sol a complementat-o pe cea din aer, iar momentele moarte din dynamic display au putut fi compensate de activități la sol. Din acest punct de vedere, evoluția față de 2022 e evidentă.
Bun, hai să intrăm în subiectul care ”ne doare”, anume cel al participanților. Ca și anul trecut, BIAS-ul a fost ținut de Aeroclubul României și de Forțele Aeriene Române, care au asigurat majoritatea evoluțiilor. Au venit cei de la Flying Bulls, de data asta aducând inclusiv bijuteria P-38 Lightning, au mai venit slovenii cu PC-9, plus un L-29 Delfin privat din Slovacia. La sol, nemții au revenit cu Tornado și au mai plusat cu un CH-53, iordanienii au adus un Hercules cu un livery spectaculos, Heavy Airlift Wing a venit cu un uriaș Globemaster III, iar olandezii cu două F-16 care nu peste foarte multă vreme vor avea culori ucrainiene. Pe Jurgis nu-l mai pun la socoteală, e mai român ca mulți alții.
Da, nu e RIAT-ul britanicilor, dar nici nu pare că e foarte accesibil oricând și oricum. Înțeleg că Flying Bulls au tot fost în București, ceea ce aduce un plus organizatorilor care reușesc să îi convingă an de an să revină la BIAS, dar să pretinzi că ești pasionat și să spui că te-ai ”plictisit” să îi vezi mi se pare stupid. Eu unul nu m-aș plictisi de imaginea și de sunetul lui B-25 dacă l-aș vedea o dată pe săptămână, dar sunt oameni plictisiți că îl admiră o dată pe an… Mă rog, aici e o întreagă discuție despre așa-zișii pasionați care își imaginează că merită vrute și nevrute.
Bineînțeles că BIAS nu e RIAT, nu e nici măcar Radom, dar nici România nu e Marea Britanie, nu e nici măcar Polonia. Poate că n-ar fi rău ca, înainte să ne întrebăm de ce nu vin și la noi formațiile de acrobație mari din Europa, să ne întrebăm ce le oferim. Olandezii care au ajuns la București pentru BIAS au avut un stand cu o serie de produse ”pentru pasionați”, de la tricouri la patch-uri sau brelocuri. Prețurile erau așa și-așa, nu foarte mici, dar nici foarte mari. Au avut inclusiv un patch dedicat BIAS 2023. Credeți că la final de zi aveau taraba goală? Credeți că au vândut comparabil cu Belgian F-16 Demo Team la Radom? Păi și-atunci de ce să vină ”ăia mari” din Europa la BIAS? Pentru că suntem noi pasionati din gură, pe social media?
În ceea ce privește evoluțiile, am să fac doar câteva remarci și mențiuni, nu o analiză a întregului airshow:
- Aeroclubul României ar fi trebuit să impresioneze cu IAR-823, dar cumva cred că momentul a fost prea scurt și prea devreme. Poate nu strica să aibă o scurtă reprezentație și în programul de seară, atunci când a început să vină lumea. Altfel, formația de 8 Extre a Șoimilor României e wow! Chiar aș vrea să aud de la pasionați pe unde au mai văzut ei, pasionați fiind, formații de acrobație cu 8 avioane. Salut încă o dată promovarea Andreei Bănesaru, rămân la părerea că va fi principalul vector de imagine pentru Aeroclub în următorii ani. Fata își formează deja un fan base relevant, iar ideea de a o duce rapid pe 330SC e exlentă. Aici vine un mare bravo pentru George Rotaru, care nu este doar motorul Aeroclubului, ci are și această calitate rară de a ști când și cum să împartă sau să cedeze cu totul lumina reflectoarelor.
- Forțele Aeriene Române ar fi trebuit să obțină mai mult din, probabil, ultima reprezentație cu public a MiG-ului 21. Poate n-ar fi fost rele niște obiecte promoționale, așa cum au realizat cei de la Escadrila 53, dar cine să le cumpere? Evoluțiile am învățat să nu le mai critic, sunt așa cum sunt și trebuie să acceptăm faptul că România nu are piloți de demo, nu investește în așa ceva și ăsta e rezultatul. Mi-aș fi dorit totuși ca pe seară să fi dat cu flares mai central și mult mai jos. Ultimele ture cel puțin au fost atât de sus încât efectul lor a fost unul aproximativ. Merită câte o mențiune specială solo-urile cu IAR-99 de la CCÎZ și IAR-330 Puma de la Baza 90. De asemenea, o altă mențiune specială pentru activitățile de la sol, pentru simulatoarele aduse publicului și pentru posibilitatea de a vizita aeronavele expuse.
- Rest of the show a fost decent, bun pe alocuri. În continuare nu înțeleg obsesia de a avea o zi de flying display când nu ai aeronave suficiente și ajungi să repeți momentele. Nu știu, mai bine programezi concerte de la 12 la 16 ca să ai partea de demo mai condensată, dar poate e doar impresia mea. Flying Bulls, imperiali ca întotdeauna, iar P-38 Lightning a fost imposibil de descris în cuvinte, cu toată încărcătura istorică a acestei aeronave. Elicopterele americane, care presupun că au reprezentat ”surpriza” din moment ce nu au fost prinse în program, ne-au arătat ce înseamnă rutină antrenată, dar și de ce BIAS-ul nu e Radom și România nu-i Polonia, iar Delfinul a făcut ceea ce trebuia să facă, zgomot. Am ratat PC-9, dar dacă slovenul a avut rutina de anul trecut a fost iarăși bombă
Nu pot să înțeleg în continuare apetitul comerciantului român pentru țeapă, prețurile la apă, bere și răcoritoare fiind nesimțite. E drept că peste drum de Romaero e un Mega cu prețuri normale, dar parcă țeapa de la eveniment te face să ai un gust amar mai mult decât absența Blue Angels. Și nu înțeleg de ce organizatorii tolerează aceste lucruri an de an, de ce nu se schimbă furnizorii, de ce nu se negociază un adaos comercial de bun simț, nu de neam prost.
Oferta de obiecte specifice ce puteau fi cumpărate a fost super slabă, motiv pentru care m-am mulțumit cu un tricoul de la olandezi și atât, asta în condițiile în care pe afară chiar și de la muzee ale aviației nu plec fără 3-4 chestii. Poate și de asta BIAS-ul nu e Radom.
În fine, căldura. A fost înfiorător de cald, cred că după prânz se ducea lejer mercurul din termometre spre 50 de grade la umbră, cu toată degajarea de căldură a betonului încins. Ținând cont de toate experiențele anilor trecuți iarăși nu înțeleg de ce organizatorii cred că 5 corturi de dimensiuni mari sunt suficiente. De ce să nu mai pui încă un rând de 5 dacă de fiecare dată au fost neîncăpătoare? De ce să nu îți respecți publicul care dă 10 lei pe o apă scoasă caldă de la frigider și să nu îl încurajezi să stea mai mult la eveniment prin mai multe locuri umbroase? Mai ales că, pe seară, când arșița s-a domolit, platforma s-a umplut, au fost iarăși spre suta de mii de oameni. Deci publicul vine, trebuie doar să îl mai ajuți și tu.
Cam ăsta a fost BIAS 2023. Sunt sigur că voi ați avut alte experiențe și suntem foarte curioși să le citim în comentarii. Vedem ce-o fi la BIAS 2024.
0
0
Average Rating