Unul dintre lucrurile pe care încerc să le înțeleg de ceva vreme este cum se face că, deși trăim în probabil cea mai bună perioadă a rasei umane, tot mai mulți dintre oameni percep exact opusul și se îndreaptă cu brațele deschise spre autoritarism sau chiar totalitarism. Ce anume nu ne convine?
În momentul în care vorbesc despre cea mai bună perioadă din istoria rasei umane sunt, bineînțeles, subiectiv. Dar există o serie de indicatori obiectivi care pot fi luați în considerare și care ne arată acest lucru. Avem cea mai avansată medicină din istorie, iar odată cu dezvoltarea medicinei a crescut exponențial speranța de viață. Și nu doar în țările bogate și ”civilizate”, ci și în cele din ”lumea a treia”. Avem cel mai mare nivel al literației, cu cel mai mare număr de oameni care știu să citească și să scrie. Avem cea mai mică rată a sărăciei și oricum sărăcia este în continuu proces de redefinire. Un om sărac din 2025 are, de regulă, un trai mult mai bun și mult mai lung decât un om sărac de acum 1,000 de ani sau decât acum 500 de ani. Am atins cel mai ridicat nivel de incluziune, cu cel mai mare număr de oameni din categorii sociale diverse având oportunități relativ egale de dezvoltare profesională.
Sigur că suntem departe de a fi o societate perfectă, bineînțeles că avem probleme uriașe ce trebuie abordate și depășite, dar pe scara evoluției nu pot identifica un moment despre care să pot spune că a fost mai bun pentru om, în general. Și cu toate aceste lucruri pozitive, părem, mai peste tot în lume, copleșiți de negativ și de sentimentul că mai rău nu se poate, ceea ce este de-a dreptul uimitor pentru mine și îmi explică într-o oarecare măsură inexplicabilele decizii ale unor societăți din perioada anilor 1900-1930.
Răspunsul la întrebarea cum am ajuns aici nu este unul simplu, dar nici peste măsură de complex. Sunt câteva elemente care au fost decisive în schimbarea perspectivei, aș vrea să spun generală, deși nu sunt convins deloc că așa este.
În primul rând, ne confruntăm cu o avalanșă de știri. Evoluția media către mass-media și explozia social media au făcut ca omul de rând să fie bombardat cu informații. Și pe măsură ce informația a devenit mai multă, iar rețelele de socializare și-au dezvoltat algoritmii, informația a devenit tot mai segmentată și mai predispusă la formarea echo chambers, ”camerele ecou” din viața virtuală pe care toți ni le construim pentru a ne confirma credințele. Astfel, a cam dispărut ideea de bine general sau de aceeași căruță, fiecare fiind absorbit în nevoile particulare din anumite momente. Și mai mult decât atât, cum social media ne-a dat fiecăruia voce, am ajuns să credem că nevoile noastre particulare ar trebui să fie nevoile societățile în care trăim.
Mai departe, un alt factor semnificativ este modul în care lucrează creierul uman. Timp de mii de ani ne-am dezvoltat mecanisme de apărare, fiind tot timpul pregătiți să reacționăm la diferite elemente care ne amenință existența, de la leul care ne vânează la capriciile vremii sau la toanele vreunui lider de trib. Astfel, suntem construiți cu un bias negativ. Nu doar că suntem predispuși să reacționăm la stimulii negativi, ci chiar ne-am dezvoltat această tendință de a căuta negativul pentru a afla dacă ne afectează și dacă trebuie să reacționăm. Evoluțiile din zona media au făcut ca, mai întâi organic și timid, iar apoi cinic și organizat, formatorii de opinie să ne livreze preponderent acest tip de conținut. Atât media tradițională, cât mai ales algoritmii social media, ne bombardează în fiecare moment în care le accesăm, cu informație negativă pentru că la ea suntem mai predispuși a reacționa. Așa se face, sau și așa, că zvonuri precum ”ambulanța neagră care fură copii” au căpătat tracțiune și au isterizat țări întregi beneficiind de expunerea media altă dată inaccesibilă.
Dezvoltarea social media a mai adus în societăți și capcana comparației. Oricât de de mult bine a făcut din punct de vedere economic, cu multe locuri de muncă și business-uri de succes create, social media ne-a făcut să ne comparăm unii cu alții și mai ales cu idealul într-un mod nociv. Algoritmul social media a creat un tipar de ”om ideal”, care trebuie să arate într-un fel, trebuie să se îmbrace într-un fel, să își facă vacanțele într-un fel și așa mai departe. Iar acel stil de viață este accesibil unui număr foarte mic de oameni, noi toți ceilalți stând în spate, visând și crescând în frustrare și furie văzând că nu putem ajunge acolo. Este o nemulțumire latentă, care nu se observă la prima vedere, dar care se manifestă la prima oportunitate de a contesta establishment-ul și idealul acesta artificial.
Accesul la foarte multă informație aduce cu sine pericolul particularizării. Iar această particularizare, în care imaginea de ansamblu dispare, a dus la erodarea încrederii în instituțiile tradiționale ale unei societăți. De câte ori nu am văzut un caz de parlamentar corupt, iar prima intenție a fost să spunem că tot Parlamentul e plin de corupți? De câte ori nu am văzut o știre care nu a fost verificată suficient sau de-a dreptul mincinoasă, iar instinctul a fost să spunem că nu doar publicația aia, ci întreaga presă este mincinoasă? De câte ori nu am văzut o decizie a instanțelor greșită sau care ni se pare absurdă, iar furia s-a îndreptat asupra întregului sistem de justiție? Lucruri punctuale, care înainte nu ar fost aflate decât de grupuri restrânse, sunt acum folosite pentru a generaliza acuzațiile asupra unor instituții.
Evoluția tehnologică extrem de rapidă provoacă schimbări majore în societate, iar schimbările provoacă anxietate. Atunci când anxietatea este generalizată sau vizează categorii largi de public, ea se transformă în respingere, de multe ori condimentată cu agresivitate. De ce? Pentru că așa suntem construiți ca oameni, să ne obișnuim în locul în care ne este bine și ne simțim în siguranță și să nu vrem să îl schimbăm. Dacă suntem nevoiți să îl schimbăm ne speriem și reacționăm agresiv.
De aici, din această anxietate, vine și nostalgia pentru trecut. Trecutul este acel loc nu atât de clar, din care au dispărut o bună parte a elementelor negative, în care sunt exacerbate cele pozitive și în care, pe scurt, eram în siguranță. În perioade marcate de incertitudine, de neîncredere, de anxietate, ne dorim să ne întoarcem în locul în care eram tineri, puternici și în siguranță. Nu mai contează că trecutul înseamnă totalitarism sau criză economică sau probleme de sănătate, dacă am supraviețuit înseamnă că a fost bine și sigur și ne-am dori să fie din nou așa.
Ei bine, chiar dacă suntem în acest moment de apogeu aproape al civilizației, suntem atât de programați și de manipulați în a ne concentra pe problemele noastre individuale încât pierdem din vedere imaginea de ansamblu și ni se pare că direcția spre care ne îndreptăm este una profund greșită. Este de înțeles, mai ales că nu prea mai sunt voci publice sau reglementări de natură să ajusteze nivelul informației și care să dea o direcție mesajelor care ajung la populație.
Din păcate, toate cele de mai sus sunt ingredientele unei furtuni perfecte pe care se naște sau ia avânt populismul, în primă fază, urmat fiind în mod natural de totalitarism. Pentru că un atribut care apare invariabil în orice guvernare populistă este trecerea aceasta spre autoritarism și totalitarism. De ce? Pentru că populismul nu are soluții viabile, populismul se hrănește din furie și din distrugere. Iar când ajunge în postura de a guverna, de a construi și de a propune soluții recurge la asuprirea maselor pe care nu le poate stăpâni decât astfel în lipsa oricărei coerențe în construcție. Dar despre asta cu altă ocazie.
0
0
Average Rating