Proiectul militar care ar trebui să se soldeze cu intrarea în circuitul aviaţiei de vânătoare a aparatelor de zbor F-35, promise şi României dacă îşi dotează forţele aeriene cu avioane americane, este o calamitate din punct de vedere financiar, scrie revista Foreign Policy.
Pe hârtie, o hârtie care nu a căpătat statut oficial din cauza condiţiilor economice precare ale bugetelor româneşti dedicate înzestrării militare, Bucureştiul ar trebui să-şi doteze forţele aeriene, începând cu 2020, cu avioane de vânătoare F-35.
În declaraţiile publice ale puterii de la Bucureşti din ultimii doi ani şi în şedinţele de taină ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării viitorul securităţii aeriene româneşti arată astfel:
– cumpărăm, într-o primă etapă, 24 de avioane F-16 la mâna a doua pentru a acoperi deficitul lăsat de expirarea resursei de zbor a MiG-urilor aflate în prezent în dotarea Forţelor Aeriene;
– achiziţionăm, într-o a doua fază, alte 24 de avioane F-16 de generaţie mai nouă, pentru a asigura necesarul de securitate aeriană prevăzut de standardele NATO;
– intrăm, după 2020, în programul de achiziţie a avioanelor de generaţie a cincea F-35, ca o garanţie a parteneriatului strategic cu SUA.
Planul de mai sus, făcut public prin decizii ale CSAT, răspunsuri oficiale ale Cabinetului primului-ministru la interpelări parlamentare şi chiar cablograme Wikileaks, a intrat în conservare în momentul în care partea română a decis amânarea programelor de înzestrare aeriană din considerente bugetare.
Niciuna din declaraţiile oficialilor de la Bucureşti n-a făcut, însă, referire în ultimul an la vreo schimbare de plan în privinţa achiziţiei de avioane multi-rol.
Începând cu 2013, aparatele de zbor MiG 21 Lancer, aflate în prezent în dotarea Forţelor Aeriene îşi epuizează resursa de zbor. Până în 2015, niciunul din avioanele care ar trebui să ne asigure securitatea aeriană nu se va mai putea ridica de la sol.
Inclusiv angajamentele de patrulă aeriană asumate de România ca membru NATO nu vor mai putea fi respectate.
Chiar dacă merge pe varianta închirierii unor avioane de vânătoare sau a asigurării securităţii aeriene cu ajutorul unor aparate aflate în serviciul militar al ţărilor vecine, România va trebui, la un moment dat, să dedice o felie din buget programelor de înzestrare armată.
Va continua Bucureştiul să-şi asume direcţia de achiziţie trasată sub actualul mandat al lui Traian Băsescu?
Şi o va face în condiţiile în care concurenţii ofertei americane propun programe de înzestrare mai avantajoase din punct de vedere economic?
Un argument în direcţia conturării unui răspuns este oferit de jurnaliştii publicaţiei Foreign Policy.
Revista arată, într-o evaluare a proiectului F-35, cum costurile de operaţionalizare asociate au depăşit toate previziunile, transformând programul într-unul nesustenabil inclusiv pentru Statele Unite.
Articolul demonstrează că nu numai costurile de achiziţie, mentenanţă si operare au depăşit orice limită acceptabilă pentru plătitorul de impozite american, dar şi că proiectul F-35 stă prost în testele de dezvoltare.
F-35 nu rezistă în momentul de faţă unei comparaţii cu avioanele F-16 sau F-22 Raptor, notează Foreign Policy. Şi continuă: nici măcar caracteristicile „stealth” (care asigură invizibilitatea aparatului de zbor pe radare) ale lui F-35 Joint Strike Fighter nu se pot susţine.
Articolul, intitulat „Avionul care a mâncat Pentagonul”, trage o concluzie tranşantă: „A venit timpul ca Secretarul pentru Apărare Leon Panetta, serviciile militare americane şi Congresul SUA să se trezească la realitate: F-35 este o mediocritate costisitoare, iar programul F-35 nu va fi pus la punct prin nicio combinaţie de ajustări hardware sau proiecte de control al costurilor. Nu există decât un singur lucru care se poate face cu F-35: să fie aruncat la gunoi”.
Inclusiv partenerii SUA în dezvoltarea F-35 şi-au manifestat nemulţumirea cu privire la creşterea exponenţială a sumelor necesare operaţionalizării aparatului, Olanda anunţând recent că va cumpăra mai puţine avioane.
Doar dezvoltarea F-35 a costat până în prezent peste 40 de miliarde de dolari.
CONTEXT. Cum s-a ajuns aici
Înlocuirea MiG-urilor aflate în inventarul armatei române e o temă veche.
Suedia şi Statele Unite ale Americii s-au bătut în ultimii doi ani în oferte speciale pentru a convinge România să cumpere avioane multirol de la principalii concurenţi pe care fiecare stat îi reprezintă: SAAB (producătorul JAS 39 Gripen), respectiv Lockheed Martin (furnizorul F-16).
Preţul cerut de ambele companii: 1,3 miliarde de dolari.
Oferta americană? 24 de aparate F-16 la mâna a doua şi intrarea în programul F-35.
Oferta suedezilor? 24 de avioane noi şi offset de 100% (suma plătită pentru cumpărarea avioanelor urmând să se întoarcă integral în circuitul economic prin investiţii asumate de Suedia în România).
Într-un studiu comparativ întocmit în martie de revista “Jane’s Defense Weekly”, se concluzionează că aparatele F-35 au cel mai ridicat cost de operare per ora de zbor dintre avioanele similare luate în studiu: F-16, F-18, Gripen, Eurofighter şi Rafale.
Conform Jane’s Defense, costurile se prezintă astfel:
F-35 – 21.000 până la 31.000 de dolari
Eurofighter – 8.000 până la 18.000 de dolari
Rafale – 16.500 de dolari
F-18 – 11.000 până la 24.400 dolari
F-16 – 7.000 de dolari
JAS 39 Gripen – 4.700 de dolari
Calculele se bazează pe costuri de operare care includ: combustibililul utilizat, pregatirea pentru zbor şi reparaţii, mentenanţa programată la nivel de bază aeriană şi antrenarea personalului asociat.
Practic, toate informaţiile de specialitate vehiculate public arată că România ar trebui să investească miliarde de dolari pentru achiziţionarea avioanelor F-35, existând posibilitatea să nu-şi permită ridicarea lor de la sol din cauza costurilor de operare astronomice.
0
0
La cât sunteti de inteligenti, confundati F35 cu F 22 :))))