În loc să fie muzeu naţional, obiectiv turistic de însemnătate internaţională în administrarea Academiei Române, casa Coandă din Bucureşti a încăput pe mâna samsarilor imobiliari şi a fost vândută cu fals în acte, ascunzându-se faptul că este monument istoric.
Cum s-a putut ajunge aici?
Generalul Constantin Coandă, tatăl savantului român Henri Coandă, a fost prim-ministru al României, în anul 1918. Deloc surprinzător, reşedinţa familiei Coandă este un impozant imobil din centrul Capitalei – pe Bulevardul Lascăr Catargiu, în apropierea Pieţei Romane.
În 1969, încă din timpul vieţii academicianului Henri Coandă, familia Coandă a donat această avere imobiliară statului român, mai precis Academiei Române, cu singura condiţie să nu fie înstrăinată, ci amenajată ca muzeu Henri Coandă & Constantin Coandă.
Ceea ce s-a şi întâmplat, într-o primă fază, astfel că, în ultimii trei ani ai vieţii, revenit în ţară, Henri Coandă a locuit în partea din casa părintească ce nu fusese, încă, amenajată ca muzeu.
Henri Coandă a murit în 1972, iar cinci ani mai târziu Academia a fost deposedată de Casa Coandă de statul comunist. Toate obiectele aflate, în 1977, în Muzeul (de atunci) „Henri Coandă” au fost transferate la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida, unde au rămas depozitate – nefiind expuse, nici în ziua de azi, din cauza lipsei de spaţiu. Este vorba de brevete, machete, tablouri, medalii, diplome, fotografii, scrisori etc.
Casa Coandă a devenit sediu de ambasadă – mai întâi a Thailandei şi apoi a Algerului.După 1990, Academia a încercat să recupereze o parte din Casa Coandă (etajul), însă a pierdut procesele cu RAAPPS, proprietarul de atunci. Apoi, imobilul a fost dat pe mâna unui samsar care a reuşit să îl vândă, cu fals în acte.
George Jipa, care a mai fost implicat în recuperări dubioase ale unor proprietăţi ale Academiei, a făcut ce a făcut şi, în pofida existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în favoarea RAAPPS cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului, a reuşit să convingă Regia Protocolului de Stat să îi cedeze etajul Casei Coandă. Nu lui, personal, ci Academiei. Dar a fost ca şi când imobilul era cedat direct samsarului, întrucât Jipa era mandatat de Academie să facă ce pofteşte cu casa.
Ionel Haiduc, preşedintele Academiei: „Am încasat 350.000 de euro”
Ionel Haiduc, preşedintele Academiei afirmă că nu a aflat de afacere decât în urmă cu câteva luni, când a fost sesizat de contestatari. „Nu m-am ocupat personal de această problemă, ci conducerea administrativă. Din câte am înţeles, noi am pierdut irevocabil imobilul. Şi atunci, a venit acest domn la noi, căruia i-am vândut drepturile litigioase. Nu ştiu cum a făcut, dar a reuşit acolo unde noi am dat greş. Nu am primit niciun ban, până ce imobilul n-a fost vândut. Când s-a făcut vânzarea, am încasat 350.000 de euro. O parte din bani, vreo 200.000 de euro, au fost folosiţi pentru achiziţionarea unui sediu pentru Institutul de Cercetări Socio-Umane de la Târgu Mureş”, ne-a declarat Ionel Haiduc.
George Jipa a obţinut etajul Casei Coandă de la RAAPPS în 2008, printr-un act administrativ – o decizie a Regiei de Protocol privind renunţarea la imobil, în favoarea Academiei (de fapt, în favoarea lui Jipa, după cum am arătat).
În octombrie 2009, George Jipa vinde etajul Casei Coandă contra sumei de 350.000 de euro, în condiţiile în care imobilul fusese evaluat la 425.000 de euro. Chiar şi la un preţ de numai 1.000 de euro metrul pătrat (mai puţin de jumătate din cel al pieţei), imobilul vândut ar fi trebuit să coste aproape 600.000 de euro, socotind doar suprafaţa construită, fără terenul aferent, de peste 200 mp.
Mai grav este, însă, că vânzarea s-a făcut -repetăm- cu fals în acte.În contractul de vânzare cumpărare, autentificat notarial, scrie că „imobilul nu face parte din patrimoniul cultural naţional”, fiind „liber de orice sarcini şi servituţi”.Fără acest fals, imobilul nu ar fi putut fi vândut cu una – cu două, fiind monument istoric şi, prin urmare, obiect de patrimoniu naţional – fapt certificat implicit de o plăcuţă fixată pe faţada clădirii!
Ca atare, ar fi trebuit obţinut avizul Ministerului Culturii, care l-ar fi dat numai în condiţia respectării dreptului de preempţiune al statului.
Absenţa avizului Ministerului Culturii este certificată printr-o notă din 10 ianuarie 2012 a Direcţiei pentru cultură şi patrimoniu naţional a Municipiului Bucureşti, din cadrul Ministerului Culturii, care denunţă falsul şi declară contractul de vânzare-cumpărare „lovit de nulitate”.
Deşi conducerea instituţiei respective anunţă că va întreprinde „toate demersurile pentru aplicarea sancţiunii de nulitate absolută”, lucrurile s-au oprit aici. Fostul ministru al Culturii, Kelemen Hunor a decretat ca Ministerul Culturii nu poate interveni, pentru ca Academia este persoana juridica de drept public si, ca atare, nu trebuia sa notifice Ministerul Culturii in legatura cu vanzarea. De fapt, bunurile din patrimoniul national public (care apartin statului) sunt imprescriptibile – pur si simplu, nu pot fi vandute.
Există, însă, speranţe că se va face ceva concret, în perioada imediat următoare: sesizat de Jurnalul Naţional, ministrul Culturii, Mircea Diaconu s-a angajat să se implice personal în iniţierea demersurilor necesare pentru anularea vânzării frauduloase a etajului Casei Coandă.
Sursa: Jurnalul National
0
0
Sa le fie rusine banditilor numai asta nu fusese prada comunistilor.
Ce s-o mai fi intimplat pina azi,in 2015? Probabil nimic. A ramas cum a picat…