Scriu aceste rânduri rememorând clipele trăite în calitate de pilot al Bazei 86 Aeriană, în dată de 20 aprilie 1989. O zi memorabilă care mi-a marcat evoluția în Forțele Aeriene Române. Cuvintele așternute pe hârtie vin de la sine, atât cu emoțiile trăite în acea zi, cu satisfacțiile ei dar și cu dramatismul acesteia.
La 33 ani depărtare de la acele momente, am considerat că a venit timpul să fac cunoscute evenimentele acelei zile, cu actorii și recuzita vremii. Așa cum le-am trait eu. Să ne amintim, așadar, ce nu am uitat niciodată.
În ziua de 20 aprilie 1989 am fost planificat la controlul pentru ieșirea, pentru prima dată în cariera de pilot de vânătoare, la zborul în simplă comandă cu avionul MiG-21RFMM (SPS – ul cunoscut de toți cei care au zburat MiG-21 clasic) alături de cel care mi-a fost model în cariera de pilot de vânătoare, căpitanul Dorel LUCA Comandantul Regimentului 86 Aviație Vânătoare la acea vreme. La 08:00 a decolat sonda meteo, dubla comandă 6946; în echipaj, elev – locotenent-major Dan BUCIUMAN și instructor – căpitan Dorel LUCA.
Era o zi superbă, senin, fără vânt, fără nori, fără turbulențe, o zi minunată pentru ieșirea la simplă comandă. Eram primul din promoția 1986, de zece piloți veniți în regimentul de luptă de la Borcea, care urma să zboare în simplă pe MiG-21. După ce a constatat că vremea este bună și nu sunt probleme meteorologice care să influențeze activitatea de zbor din acea zi, instructorul meu a cerut să-i las comenzile avionului.
Știam ca vom avea oaspeți de la București care urmau să coboare din trenul personal București Obor – Fetești. și trebuia să fie întâmpinați cum se cuvine, cu unul-doua looping-uri, zeci de tonouri și, la final, un immelman care transmitea mesajul “Ne vedem la pistă!!!”.
Invitații pe care i-am găsit mai tarziu la celula de alarmă erau trei artiști plastici de la Studiourile “Direcției Cultură a Ministerului Apărării Naționale – categoria Arte plastice”, respectiv pictorul Ion ȚARĂLUNGĂ – sufletul civil al piloților militari de la Borcea – și doi învățăcei ai acestuia.
Înainte de controlul propriu-zis planificat la ora 10.00, am avut un precontrol în prima ieșire de la ora 09:00, cu navigatorul Regimentului 86 Aviație Vânătoare, locotenent-colonelul Doru DAVIDOVICI. De fapt, era o confirmare a faptului că dacă Doru va spune “Este copt să facă simplă comandă”, nu mai era nici un dubiu sau îndoială pentru Dorel. Mi-am făcut de cap, am trait intens acel zbor cu Doru, a fost o plăcere îmbinată cu emoție și profesionalism, de altfel ca toate zborurile afectuate cu el până atunci.
La 10:00 am decolat în ieșirea planificată ca fiind controlul pentru certificarea zborului cu simplă comandă, cu căpitanul Dorel LUCA. Comparativ cu precontrolul făcut cu Doru, emoțiile erau mult mai mari și stresul pe măsura evenimentului dar mâinile au lucrat fără reproș, picioarele la fel, reflexele s-au coordonat perfect. Am aterizat la 10:35. Ne-am dus la celula de alarmă și înainte de-a lua vreo decizie Dorel a avut o discuție scurtă cu Doru. În următoarele cinci minute a venit la mine, (îmi trăgem sufletul în acest timp, rememoram zborul făcut) și mi-a zis: “Faci simplă! Dacă zbori așa cum ai zburat cu Doru și cu mine, este în regulă!”. Nea Ion ȚARĂLUNGĂ era de față.
La 10:50 porneam avionul 8015 (un naravaș SPS cu un motor brici și foarte bine echilibrat) cu Dorel pe coama avionului, ca supervisor al manevrelor din cabină la pornire și tehnicul Brătescu pe scară. La 11:00 am decolat cu simpla comandă și la 11:35 am pus roțile pe pistă. Eram fericit și copleșit de bucuria momentului pe care îl visam de multă vreme. Un vis împlinit!
Am rulat până la gurile de alimentare iar după ce tehnicul Brătescu a deschis cupola și am simțit arșița Bărăganului, am realizat că sunt iarăși cu picioarele pe pamânt. Am semnat în carnetul avionului și am aprins un “Carpați” fără filtru, mulțumit și fericit.
Am plecat de la gurile de alimentare la celulă de alarmă. Acolo mă așteptau căpitanul Dorel LUCA și nea Ion ȚARĂLUNGĂ împreună cu toți piloții care erau la sol și își așteptau misiunile planificate. Că să nu uităm momentul, nea Ion ne-a făcut o fotografie pe care personal nu am făcut-o publică niciodată. Atunci, la acel moment festiv, nea Ion ȚARĂLUNGĂ a făcut cadou Regimentului 86 Aviație Vânătoare două tablouri de suflet pentru Borcea: Baladă pentru două duble și Așteptare.
În primul sunt pictate lângă doi porumbei albi dublele 1120 “Bătrâna Doamnă” și 3516 – primele duble comenzi de MiG-21U aduse în România care au format generații de piloți de vânătoare din Forțele Aeriene Române – BALADĂ PENTRU DOUĂ DUBLE…
Al doilea tablou reprezenta imaginea camerei din celula de alarmă unde doctorul ne lua tensiunea înainte de zbor; pe masa din încăpere erau pictate o cască de zbor “ЗШ5” (ZȘ5) și o vază de flori cu 4 narcise – AȘTEPTARE… Văzând 4 narcise în vază, i-am spus lui Dorel că nu este un semn bun și imediat nea Ion a scos pensulele, acuarelele și aproape instantaneu a apărut pe pânză a 5-a narcisă. La sfârșitul zilei, acest moment nu a fost trecut cu vederea pentru ceea ce va fi urmat.
La ora 15.00 dubla 6946 urma să decoleze cu locotenent-major Dumitru PETRA, elev și locotenent-colonel Doru DAVIDOVICI, instructor, într-un zbor de antrenament, un zbor necesar pentru ca elevul să ajungă la momentul zborului cu simplă comandă.
La 15:34 zborul dublei 6946 s-a încheiat pentru totdeauna luând cu ea în eternitate pe cei care au fost Dumitru PETRA și Doru DAVIDOVICI. După o zi infernală, cu stări de exuberanță și bucurie, cu lacrimi, durere și amărăciune, la băncuța din fața blocului din colonie, privind fotografia făcută de nea Ion după ce am făcut zborul în simplă comandă, Dorel LUCA a scris pe spatele acesteia cuvintele care au dat sens vieții mele de pilot militar, ulterior de Comandant al Bazei 86 Aeriană, până la ieșirea cu demnitate din sistemul militar: ”Să nu uităm ziua de 20 aprilie 1989!”
Comandor av. (rez)Dan BUCIUMAN
0
0
Vă salut cu respect și vă mulțumesc din suflet pentru că rememorați PILOTULși OMUL care a fost DORU DAVIDOVICI.În ultimii 6-7 ani a fost o tăcere totală pe site-urile militare despre el. Am postat în toți acești ani pe site-urile respective pe data de 20 aprilie fără niciun răspuns.Mi-a mulțumit doar Doamna dânsului,în privat.Dumnezeu să îi odihnească sufletul !
Salutare! Încercăm pe cât posibil să facem asta, însă din păcate cei care au avut șansa să îl cunoască pe Doru sunt foarte reticenți în a împărtăși cu publicul larg experiențele lor.