Mulțumim, domnule comandor! Cer senin, Gică!

Read Time:5 Minute, 36 Second

MiG-ul 21 este, pentru mine, cel mai frumos avion din lume. Știu că puțini sunt de acord cu mine, însă gusturile nu se discută, nu? L-am descoperit în cărțile lui Doru, l-am admirat de la distanță în evoluțiile lui Dorel Luca și l-am simțit tot mai aproape odată cu trecerile lui Gică Stancu. Iar astăzi, 14 octombrie, un capitol important s-a încheiat.

Comandorul Stancu a efectuat ultimul său zbor cu MiG-21 LanceR în calitate de pilot militar operațional. A decolat de pe pista Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu, pe care o conduce, cu ”doamna 327”, avându-l alături, în cabina din spate, pe generalul Iulian Pațilea, fost coleg de pe vremea când ”Țevile” zburau de pe Borcea.

”Am adunat, minut cu minut, peste 3,400 de ore de zbor pe diferite aeronave, majoritatea pe MiG-21 și pe toate variantele de MiG-21 LanceR. Pilot fiind, consider că această experiență poate fi asemănată cu un zbor lung, dificil uneori în toate condițiile meteo.”

Am avut șansa de a-l cunoaște pe comandorul Stancu în urmă cu ani de zile. Surprinzător de mulți acum când mă gândesc la asta. Era încă perioada ”gri” a aviației militare, când se zbura puțin și se scria despre aviatori doar la tragedii. A ieșit un reportaj de care sunt mândru și acum. Am reușit atunci să discut cu el și i-am mărturisit că îl urmăresc de la distanță de vreo 10 ani, de când am citit în defuncta revistă Top Gun că este unul dintre puținii oameni care au învățat acrobație de la maestrul MiG-ului 21, Dorel Luca.

Cumva se (aproape, o să vedeți de ce) închide un cerc. Doru Davidovici în anii 80 pe Borcea, coleg cu Dorel Luca. Generalul Luca preia ștafeta de la DD și duce acrobația cu 21 la un nivel fără egal în lume, aș îndrăzni să spun. Gică Stancu ajunge pe Borcea și devine un discipol al generalului, preluând la rândul său ștafeta și arătând lumii întregi ce înseamnă școala borceană de acrobație. Încă n-am închis cercul pentru că îl avem în continuare pe aerodrom pe comandorul Dan Moise, care duce ștafeta aceasta încărcată de istorie.

”Un pilot studiază toată viața, pentru că trebuie să știi cât mai multe despre tot ce e legat de avion și de zbor. Eu am zburat și învățat 30 de ani, care sunt condensați în 10-12 minute de acrobație aeriană. Pentru 10 minute, trebuie să înveți o viață întreagă și să te antrenezi tot timpul. Noi nu suntem antrenați să facem acrobații, scopul este mult mai cinic, doborârea adversarului și pentru a ajunge acolo trebuie să înveți foarte, foarte multe lucruri”, i-a spus comandorul Stancu lui Bogdan Oproiu într-un reportaj recent din Observatorul Militar.

Despre momentul retragerii comandorului Stancu am auzit zvonuri în ultimii 2 ani. Vârsta nu iartă pe nimeni, iar pe măsură ce avansezi în viață prioritățile ți se schimbă. E absolut normal să îți dorești să revii lângă familia pe care ai lăsat-o pe planul doi zeci de ani. E absolut normal să te deranjeze, poate, lucruri din interiorul sistemului. E absolut normal să vrei să te liniștești după ce ai stat 3,400 de ore în avion peste 1,400 de zile în celula de alarmă.

”Și apa e mai bună când zbor, dar vine un sfârșit pentru toate. Ideea e că prioritățile s-au schimbat în ultimii ani, în sensul că familia a revenit pe primul plan. De șapte ani, fac naveta București – Constanța și e foarte greu. Regret faptul că nu am stat mai mult cu familia. Am vrut să mă fac pilot și atât. Că au venit gradele după aceea, am fost mulțumit, dar niciodată nu am alergat după ele. E și o vorbă, la noi, că avionul nu cunoaște grade și funcții, doar mâna pilotului. Am avut noroc cu soția, pentru că dacă mă gândesc, jumătate din viață am fost plecat. Am trecut și prin perioade mai grele, dar le-am rezolvat.”

Nu pot să îmi ascund dezamăgirea față de modul în care s-a retras comandorul Stancu. În acel interviu din Observatorul Militar spunea că și-ar dori să facă un tur al României, să zboare la verticala aerodromurilor de la Boboc, Bacău, Câmpia Turzii, Timișoara, Craiova și Deveselu. Nu știu dacă această dorință i-a fost îndeplinită.

Mă deranjează altceva. Mă deranjează că a renunțat la mansă în acest nefast an 2020 și că nu a mai avut ocazia de a performa într-un ultim sezon de airshow-uri. Și noi n-am mai avut ocazia de a ne bucura de evoluțiile sale și de a-l aprecia, poate, așa cum se cuvine. Mă deranjează și evenimentul închis de pe MK.

De-a lungul anilor am discutat cu diverși oameni, din diverse domenii, despre piloții militari ai României. Despre eforturile pe care le depun, despre condițiile în care zboară, despre multe lucruri. Și nu puțini au fost cei care m-au întrebat de unde această pasiune, că sunt totuși niște oameni care și-au ales meseria știind foarte bine sacrificiile pe care urmau să le facă, niște oameni plătiți relativ bine comparativ cu nivelul din țară și niște oameni care nu s-au luptat totuși cu inamicul, nu au doborât avioane adverse.

Scriu acum ce le-am răspuns de fiecare dată. Da, Gică Stancu nu a doborât niciun inamic în cariera sa de 30 de ani. Și ar trebui să fim recunoscători universului că nu a fost pus în situația unei lupte aeriene reale. Dar el a făcut altceva. Gică Stancu a fost și este în continuare, într-o mare măsură, imaginea Forțelor Aeriene Române. Nu o spun doar eu. Am auzit-o la zeci de oameni ce au participat la airshow-uri. Oameni care nu făceau diferența dintre MiG-21 și F-16, dar care știau că zboară Gică și care îi așteptau evoluțiile. Oameni care le povesteau altora. Am citit asta în sute de comentarii la articolele noastre, la clipurile de pe Youtube.

Din acest punct de vedere, a fost un pilot de primă mână. Un as? De ce nu…

”De-a lungul timpului mi-am pregătit padawan-ul, comandorul Moise a fost cu mine începând de prin 2005. Când am venit în Regimentul 86, în urmă cu 30 de ani, foarte puțini oameni știau să facă înaltă acrobație. Era apanajul câtorva. Nu mai zic de luptă aeriană manevrieră pe verticală. Eu am pretenția să spun că acum toți piloții de pe MiG-21 LanceR pot să facă aceste lucruri. Inclusiv trageri simulate cu tunul de bord. Îți trebuie experiență, trebuie să înveți multe lucruri și un pic de talent. Dar avem oameni pregătiți.”

Mulțumesc, domnule comandor! Am onoarea!

About Post Author

Marius Doroftei

Fondator si redactor-sef al site-ului AviatiaMagazin.com, jurnalist cu peste 10 ani de experienta in presa online, pasionat de tot ce tine de aviatie, in special de cea militara.
Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous post A descoperit Boeing soluția pentru a câștiga în fața lui F-35?
Next post Franța va cumpăra avioane Rafale noi pentru a le înlocui pe cele SH vândute Greciei