Fabrica, sau mai corect spus linia de asamblare, Airbus Helicopters de la Ghimbav este on hold si ar putea fi relocata in alta tara pentru ca statul roman nu a lansat comanda minima de 16 elicoptere H215M pentru a incepe productia,
Olivier Michalon, senior vicepresident Airbus Helicopters si responsabil pentru Europa al companiei, a lansat avertismentul in aceasta saptamana, in cadrul unui eveniment organizat de companie in Bucuresti.
Potrivit acestuia, investitia in linia asamblare, care este direct legata de o comanda a Romaniei pentru un minim de 16 elicoptere H215M, este blocata in acest moment pe la 60% (10 milioane de euro din totalul preconizat de 15 milioane) pentru ca perspectivele ca tara noastra sa cumpere aceste aparate sunt minime.
„În 2015, am avut o viziune, să ne extindem amprenta industrială în Braşov. Şi astfel am materializat ideea care a condus la decizia de a începe acest nou proiect, care în 2016 a fost inaugurat de primul ministru de atunci, dar şi de preşedintele Franţei la acea vreme, François Hollande şi de către mine. La acel moment, impresia noastră a fost că România va înlocui vechile elicoptere Puma Socat. Înţelegem însă că e vorba de o investiţie mare şi că e nevoie de timp şi am fost extrem de răbdători. Iar în august 2017, când preşedintele Emmanuel Macron a venit la Bucureşti, unde a purtat discuţii cu preşedintele României şi a existat confirmarea că proiectul va continua. Şi noi am fost foarte optimişti în această privinţă. Din păcate, nimic altceva nu s-a întâmplat. Dar am observat că proiectul nu va merge mai departe. Astfel că am decis imediat să dăm înapoi subvenţiile primite, pentru că proiectul nu a fost lansat şi noi nu am vrut să pară că am luat bani pe care nu i-am folosit pentru producţia aparatelor. Ne-am dorit să fim total cinstiţi. De atunci am avut multe, foarte multe discuţii cu politicieni, cu oameni din sectorul militar, cu diplomaţi care ne-au susţinut, asupra a ceea ce era nevoie ca proiectul să demareze. Investiţia era câştigătoare din multe puncte de vedere, economic, social, diplomatic, educaţional, pentru industrie şi pentru Airbus, dacă îl realizam, dar şi pentru România. Din nefericire, nimic nu s-a întâmplat. Aşa că am decis să fim mai flexibili. am înţeles că a comanda 40 sau 50 de elicoptere presupune o sumă mare de bani. Aşa că am propus un contract de minimum 16 elicoptere. Fabrica noastră urma să producă 15 elicoptere pe an. Şi acum deja ar fi fost fabricate elicopterele. Este o şansă ratată de România. Iar azi am decis să suspendăm proiectul„, a declarat oficialul Airbus Helicopters pentru News.ro.
Cum Romania a jucat mai tot timpul la macar doua capete, existand discutii pentru elicoptere militare si cu americanii de la Bell, nici ele concretizate, sefii AH incep sa analizeze optiunile pe care le au. Una este de a ingheta investitiile in asteptarea unei eventuale comenzi, iar cealalta este de a renunta la planul de a investi in Romania si de a reloca aceasta linie de asamblare in alta parte.
„Însă este etapa de dinainte de a decide să relocăm fabrica. Pentru că şi asta este o posibilitate. Dar nu a fost asta prima mea opţiune. Eu ştiam că ea urma să fie un succes, mai ales că Airbus lucrează cu România de 50 de ani, iar aici există mulţi oameni competenţi. Iar eu am vrut ca fabrica să se dezvolte aici. Dar nu pot forţa factorii de decizie să lanseze un astfel de proiect grandios. Şi dacă nu este o prioritate ca industria de apărare sau cea spaţială să se dezvolte, atunci trebuie doar să respect decizia. Este ceva ce trebuie să luăm în calcul. Până acum am decis să punem proiectul pe hold. Dacă în viitorul apropiat primim un semn pozitiv să lansăm proiectul, atunci vom fi pregătiţi să o facem. Dar vreau să subliniez ceva. Aici nu e vorba doar despre Airbus. Am semnat un memorandum cu IAR Braşov pentru 15 ani. Asta înseamnă că în această fabrică Airbus doar vom construi elicopterele, care ulterior ar fi fost transferate la IAR, unde ar fi fost personalizate, noi am fi transferat tehnologie şi am fi creat alte câteva sute de job-uri la IAR. Iar IAR s-ar fi putut dezvolta pentru câteva zeci de ani. IAR este cea care ar fi vândut aparatele către Ministerul Apărării şi poate chiar şi pe alte pieţe.”
Satui sa mai astepte o decizie care parca nu mai vine, francezii apeleaza la artileria grea si pun totul pe masa: fie lansam comanda, fie pierdem investitia.
„Ce vă pot spune însă, este că la început, în 2015, ne aflam în situaţia în care erau trei ţări care puteau să o facă. Nu mă întrebaţi care. Dar una din ele era România. Şi foarte rapid decizia mea s-a îndreptat spre România. Alţii se gândeau la altă ţară, dar eu am insistat ca România să o facă. Am fost ambasadorul al industriei aerospaţiale din România, deoarece aşa credeam că aici ar fi avut cel mai mare succes. Şi poate că într-o zi voi fi nevoit să recunosc că am greşit. Şi alte ţări continuă să ne întrebe. Unele sunt credibile, altele nu la fel de mult. Dar chestia asta a generat ceva interes. Ei se uită la ce s-a întâmplat aici şi spun: ‘Uite, nu e gata încă, poate că avem o şansă să punem noi mâna pe contract, pe acest proiect industrial’. Ca manager, rolul meu e să fac cum e mai bine pentru companie. Oricât de corect ar fi fost să selectez România pentru acest contract, dacă mâine va trebui să iau decizia că nu se va întâmpla nimic aici şi deci nu avem motive să stăm, atunci nu vă vom mai deranja cu asta. Nu prea am sentimentul că va exista o decizie prea curând. Înţeleg că poate e şi din cauză că se schimbă Guvernul. Asta nu ne ajută deloc. Dar interesul naţional al României rămâne acelaşi, indiferent cine e la guvernare. Ceea ce e benefic pentru ţară, ar trebui recunoscut de orice partid. Sper ca noul Guvern să ia decizia potrivită. Dar nu ţine doar de Guvern. Nu există un termen limită pentru când ne vom retrage. M-am mai gândit la asta. Am decis să acord timp subiectului. Pentru că uneori trebuie să gândeşti înainte de luarea unor decizii importante, dar nu putem aştepta la nesfârşit. Este în funcţie de oportunităţi. Şi oricât consider că România este locul potrivit pentru acest proiect, dacă mâine am putea să îl derulăm în alt loc, pentru binele companiei, o vom face. Am unele regrete, dar am face-o”, a mai adăugat el.
Declaratiile lui Olivier Michalon trebuie privite in (cel putin) doua chei. Prima este cea a businessului. Compania pe care o reprezinta vrea sa faca bani si Romania este cea mai buna piata pentru ei din perspectiva vanzarii de H215M.
Aceasta versiune de Puma nu este cautata la export, sunt variante mai bune pe care diverse state le iau in calcul, asa ca pentru a o vinde e nevoie si de ceva extra. Acest extra este linia de asamblare. Francezii nu iti vand doar elicopterul, ci il asambleaza la tine in tara, formand profesionisti si locuri de munca specializate, platind taxe si impozite etc.
Romania este alegerea naturala pentru ca flota noastra de elicoptere militare este formata exclusiv din IAR 330 Puma, in diferite variante de echipare. Pentru reducerea costurilor poti inlocui Pumele cu alte Pume, iar oamenii pe care ii ai sa nu aiba nevoie de noi cursuri de formare si specializare pe un nou tip de aparat.
A doua cheie este cea a investitiei strategice si ne priveste. O linie de asamblare ce ne-ar aduce cumva pe un palier restrans al producatorilor mondiali de elicoptere inseamna enorm. Vorbim insa de un aparat care, desi modernizat, e trecut de prima tinerete si nu prea are cautare la export. Comparativ, daca Bell ar oferi o linie de asamblare in Romania pentru Viper sau Venom ofertele nu ar fi comparabile, interesul la export pentru aparatele americane fiind mult mai mare. Si acest lucru e important pentru ca vrei ca linia de asamblare sa lucreze ani buni si nu doar pentru tine, ci si pentru alti clienti. Clienti pe care Airbus nu a demonstrat niciodata pana acum ca ii are.
In fine, nu trebuie sa ascundem faptul ca batranele noastre Pume sunt pe final de viata si chiar trebuie inlocuite. Cu H215M, cu Venom, cu Blackhawk, cu orice altceva, asta tine de decizia politico-militara. Dar ele trebuie inlocuite. Si cu cat hotararea de a le inlocui va veni mai repede cu atat va fi mai bine.
Din pacate, vointa la acest capitol e sublima, insa lipseste cu desavarsire. Se poarta de ani de zile deja discutii cu Airbus, Bell si altii, insa Ministerul Apararii n-a reusit mai mult de un RfI pe aceasta tema si nu sunt indicii ca s-ar putea concretiza un contract in viitorul tangibil.
Iar aceasta intarziere s-ar putea sa ne coste pentru ca riscam ca Airbus sa plece, Bell sa se duca in alta parte si noi sa ramanem doar cu optiunea de a cumpara scump si fara investitii de o asemenea amploare in industrie.
0
0
Drum bun și cale bătută. Sîntem în ani electorali și armata nu-i o prioritate. O să tragem de Pume ca de Mig uri,pînă o să înceapă și ăstea să cadă și apoi,cu voia Domnului și noroc chior, o să ne „doneze” gringo niște rebuturi contra cost,că doar sîntem aliați. Namaste.
Mai lasati chestia aia cu grupul select care asambleaza elicoptere. Sunt destui in grupul ala deci nu era de select. Iar pe urma, dupa cum zice frantuzul, daca apare o tara doritoare, e sunt gata sa mute hala in alta tara. Deci cum te-au bagat in grupul ala, asa te si scot.
N-au decat sa se duca la sarbi sa le vanda lor H215M. Sa vedem cate cumpara aia….
Tipic romanesc. Interesul unui grup mai presus de interesul national.
OAre de ce suntem asa doritori sa le dam un sut in fund celor de la Airbus !! Crede cineva ca or sa vina americani cu lapte si miere sa ne ofere minunile lor ? Vor fi la fel cum sunt cum faimoasele Piranha 5.
Sa nu intelegeti ca sunt contra helicopterelor americane ,dar daca putem sa avem o fabrica aici de ce nu.
Nu este usor sa o susti ,dar la noi este foarte usor sa i minti pe toti si apoi sa le intorci spatele. Cei care decid sunt dupa mine curve .