Elvetia tinde sa devina exemplul ideal in privinta selectarii si achizitionarii unui avion multirol, procedurile implementate de acest stat fiind, cel putin pe hartie, fara greseala.
Recent, elvetienii au incheiat procedura de evaluare a patru din cele cinci avioane „finaliste” in cadrul acestui veritabil concurs de oferte. Inainte sa ajungem insa aici, sa va povestim putin si in ordine cronologica despre licitatia aceasta.
In urma cu vreun an si jumatate, armata elvetiana a dat start programului Air2030, menit sa gaseasca un nou avion multirol, modern evident, care sa inlocuiasca in serviciu batranele F/A-18 C/D si F-5 E/F. Elvetienii isi doresc un singur tip de avion pentru a optimiza costurile.
Inlocuirea aceasta nu este necesara maine, dar baietii de la Berna ai zis ca mai bine isi fac vara sanie decat sa vina iarna si sa constate ca n-au.
Zis si facut, a fost demarat programul, iar diferiti producatori ale caror avioane se incadrau in caietul de sarcini elvetian au depus o serie de candidaturi initiale. Acestea au fost analizate si rasanalizate si-am ramas cu cinci „finalisti”: Eurofighter Typhoon oferit de Germania, F/A-18 Super Hornet (Boeing), Rafale (Dassault), F-35 Lightning II (Lockheed Martin) si Gripen E/F (Saab).
La inceputul acestui an, cei cinci finalisti au intrat intr-o noua faza, fiind simulate diferite scenarii. Totul in prezenta reprezentantilor producatorilor. Iar in perioada aprilie-iunie au avut loc teste reale de zbor!
Patru din cei cinci producatori au trimis avioane pe baza aeriana Payerne, din Elvetia, acolo unde au avut de executat opt misiuni. Sapte dintre acestea au fost stabilite de militarii elvetieni si au vizat modul de functionare in conditiile specifice din aceasta tara, gradul de interoperabilitate cu infrastructura si tehnica existenta, precum si gradul de maturitate al avioanelor ca platforma de lupta. A opta misiune putea fi o repetare a uneia din primele sapte sau una noua, la alegerea producatorului, pentru a demonstra abilitati unice ale avionului respectiv.
Gripen E nu a participat in aceasta faza a evaluarii pentru ca elvetienii si-au dorit sa testeze numai avioanele operationale, simuland cat se poate de bine conditiile reale. Cum Gripenul cel nou e inca doar demonstrator, a fost retras din evaluate.
Ei bine, testele de zbor s-au incheiat, insa nu si licitatia.
Urmeaza acum o analiza a rezultatelor evaluarii si in prima faza se va stabili ce numar de aparate ar fi necesare Elvetiei din fiecare model. Pentru ca e posibil ca 24 de F-35 sa faca treaba a 34 de Eurofighter. Sau invers.
Dupa analiza, vor fi trimise RfP catre producatori, urmand ca acestia sa faca oferte concrete, pe bani si pe offset. Aceste oferte vor fi analizate din nou impreuna cu celelalte date si vor fi compilate intr-un raport final ce va lua in calcul inclusiv costul operarii avioanelor timp de 30 de ani. Raportul va contine recomandarea pentru achizitie, insa decizia finala va fi luata, bineinteles, de factorul politic.
Cum vi se pare acest mod de a selecta un produs pe care statul plateste miliarde de euro? Mai bun decat cel de la noi?
0
0
Pentru a fi cat mai aproape de specificul acestor evaluari ( vorbim de capabilitatile avionului dorit ) trebuie ca transparenta la nivel de arma sa fie extrem de pertinenta si sa dispunem de un organism de profil din cadrul SMFA care in prealabil sa faca un document ce sa cuprinda cerintele operationale specifice tarii noastre care sa fie actualizat la zi cu modificarile survenite in acest sistem si care sa fie complet independent din punct de vedere decizional. La nivel economic buy-back-ul trebuie gandit extrem de bine astfel incat sa ajute la pregatirea si folosirea unei forte de munca in diferite domenii de interes pentru economia nationala. Sunt relativ sceptic ca asa ceva exista la nivelul cerut de o asemenea competitie de varf…dar poate exagerez. Altfel spus cel putin teroretic felul in care se face aceasta evaluare denota un profesionalism desavarsit. As fi extrem de multumit daca cineva cu seriozitate si motivatie profesionala ar pune umarul la redactarea unui asemenea document deschis care sa stabileasca macar criteriile de accedere de pe o pozitie pe alta si nu numai….
Titus
Păi în Elveția nu interesează pe nimeni ce vrea armata s-au politicienii. După ce o să aleagă avionul,o să se trezească vrun adormit și o să zică: Să facem referendum! Să întrebăm :gunoierii,fierarii-betoniști și fabricanții de brînză,dacă e bun avionul pe care îl cumpărăm.
Sunt importante si costudile de operare dar aceste aparate nu sunt taxiuri autobuze sau camioane de marfa si in caz de conflict armat costurile trec in plan secund. In primul rand conteaza eficienta in interceptarea si doborarea a cat mai multor tinte, fiabilitatea, rapiditatea cu care se pot reechipa / reparat si retrimite in lupta. Esentiala este disponibilitatea imedista si in flux continuu a pieselor de schimb si a munitiei de la un furnizor care este puernic economic si militar aflat la adapost de amenintararea agresorului si inafara zonei in care acesta ar putea actiona fie si pentru scurt timp. Degeaba este un avion cel mai bun daca furnizorul este la randul lui atacat si abea face fata nevoilor ropriei tari di fluxurile de aprovizionare cu armament si piese de schimb sunt perturbate sau taiate cu totul. Daca agresorii potentiali sunt corect stabilitit aceste criterii lamuresc problema alegerii.
https://www.rumaniamilitary.ro/prostia-este-universala
Are rost sa iti spun ca Gripenul n-a iesit din licitatia elvetiana? 🙂