Unul dintre cei mai experimentați piloți militari ai României a lăsat recent manşa după o carieră impresionantă.
Comandorul Adrian „Buru” Burnichi a efectuat ultimul zbor din carieră la manşa MiG-ului 21 LanceR B avându-l alături pe comandorul Dan „Motanu” Moise.
„Buru” încheie astfel o carieră în care a petrecut în aer peste 1,800 de ore.
Puțini sunt cei care ştiu că Adrian Burnichi este, probabil, ultimul mohican al MiG-ului 29. Înainte să ajungă să zboare LanceR-ul în cadrul Escadrilei 861, de la Baza 86, el a pilotat Fulcrum-ul în cadrul Bazei 57.
Peste ani a revenit la Kogălniceanu, odată cu dislocarea Escadrilei 861 de pe Borcea la malul mării.
Un alt lucru mai puțin ştiut despre „Buru” este că e născut pe 1 decembrie, astfel că la survolarea Arcului de Triumf cu ocazia Zilei Naționale el a făcut parte din formațiile ce au încântat publicul.
Iată şi mesajul emoționant pe care comandorul Burnichi l-a transmis după ultimul zbor pe 21:
“Vine o zi….
(aș fi vrut să postez asta atunci când voi fi primit rezoluția pe ultima foaie A4 pe care am redactat-o în această calitate…)
Născut în 1970, la țărm de mare, pilotul comandor Burnichi Viorel Adrian îmbrățișează de la vârstă fragedă viața cazonă, devenind mai apoi pilot pe avioane supersonice de luptă cumulând până în prezent peste 1800 de ore de zbor…
Cam așa ar suna un eventual editorial despre mine, probabil… dar, la naiba cu limbajul ăsta poetic și ușor de lemn!
FRAȚILOR, MĂ DOARE AL NAIBII DE TARE! Nu am cuvinte să exprim ce simt! Mă doare sufletul, mă doare inima, mă dor toate amintirile ce va trebui să le pun deoparte! Îmi vor lipsi nespus de mult nopțile din celula de alarmă, freamătul motoarelor și mirosul de kerosen! Îmi vor lipsi glumele cazone și limbajul colorat și „în tendințe” al celor tineri!
De ce spun asta? Fiindcă ieri, stimați colegi, am executat ultimul meu zbor pe avionul de luptă. Nu am avut gaz destul să trec pe la toți, să vă urez succes în continuare, dar o fac prin aceste rânduri.
De ce am făcut asta? A fost o decizie personală… motivele sunt mai puțin importante… pot doar să vă spun că am decis să dau pagina asta, pe care am citit-o precum citești o carte bună pe nerăsuflate. Nu știu când au trecut anii și în meseria noastră te consideri norocos dacă apuci să îți scrii raportul de pensionare. Nu îmi este teamă, nici vorbă, însă îmi iubesc familia și respect decizia luată împreună. Sigur, aș mai fi putut rămâne în sistem ceva timp, dar ce este un vultur fără aripi? Nu valorează nici cât o găină…
Dacă îmi pare rău pentru ceva anume? Dacă mă refer la profesie, da, îmi pare rău că s-a terminat … îmi pare rău că nu am împlinit 30 de ani la manșă… îmi pare rău că nu am făcut 2000 de ore de zbor.
Dacă mă bucur pentru ceva anume? Da, iau cu mine amintiri frumoase, deosebite, cu oameni deosebiți și frumoși, mândria de a fi făcut parte dintr-o castă aparte.
La final? La final pios omagiu colegilor care au fost încadrați în Escadrila Supremă, iar tuturor celorlalți, mii de mulțumiri pentru că ați făcut parte din viața mea și să ne vedem la clubul pensionarilor… prima cafea o dau eu!
… iar ție, contribuabilule, vreau să îți spun doar atât:
– Permiteți să raportez! Pe timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit!
– My watch has ended! BULLET55 end of transmission!”
Cer senin, Buru, şi pensie lungă!
1
0
Cer senin si viata lunga si fericita!
Cer scuze ca e pe articolul lui Buru, da in continuare nu pot sa cred ca nu scrii de Stefanescu.
Hai noroc!
E simplu. Despre tragedie am scris pe social media, sa repet si pe site ar fi doar o modalitate josnica de a face trafic in urma acestui accident. Sunt altii care fac asta, nu noi.
Despre pilotul si omul Stefanescu am incercat sa scriu, nu a iesit ce imi doream. O sa mai incerc, insa daca nu va fi un material in care sa cred nu va fi publicat, vezi ce am zis mai sus de trafic.
Despre accident nu am ce sa scriu acum, sunt doar zvonuri si informatii ce nu pot fi verificate. Barfa publica pe spatele mortilor fac altii, nu noi. Vom discuta despre accident in momentul in care vom avea ceva de transmis, oficial sau pe care ni-l putem asuma noi.
Am avut placerea si onoarea de a-l cunoaste la Meka pe Buru omul si pilotul militar.Un om corect ,,dintr-o bucata ,,dar in acelasi timp un prieten sensibil si poet.Cred ca i-a fost scris sa fie pilot sau artist dar el le-a facut pe ambele foarte bine.Unii dintre noi fac o meserie pentru a trai dar el traieste pentru a zbura .Viata lunga,sanatate si fericire alaturi de familie ati doresc !!!Cu stima Mihai Puiu