Nu cu mult timp in urma, pe Aeroportul International Mihail Kogalniceanu, de langa Constanta, au fost cateva zile extrem de interesante, zile in care tinerii locotenenti ai Escadrilei 861, Baza 86 Aeriana, au avut parte de primele zboruri in simpla comanda pe MiG-ul 21 LanceR.
Intr-o unitate de aviatie militara, momentul in care tinerii piloti iau mansa in mana si fac pasul decisiv catre operationalizare, este unul dintre cele mai importante. In cadrul Fortelor Aeriene Romane, date fiind numarul mic de piloti si avioane, comparativ cu al altor state, dar si resursele limitate, aceste momente sunt destul de rare si, de regula, nu implica foarte multi piloti.
De aceasta data, la Mihail Kogalniceanu am avut patru locotenenti care au iesit la simpla pe MiG-ul 21, ceea ce, in opinia noastra, reprezinta un eveniment in sine, iar cu ajutorul lui Lucian Irimia si a publicatiei de specialitate Observatorul Militar am ajuns sa aflam si cateva detalii despre acestia.
N-am sa insist mult pe material pentru ca va invit sa il cititi si sa aflati singuri ce spun tinerii piloti romani despre punctul culminant al carierelor lor de pana acum, ci as vrea sa ma concentrez pe altceva ce mi se pare ca reiese din material.
In urma cu cativa ani aviatorii militari zburau dureros de putin, iar tinerii care isi doreau sa ajunga piloti de supersonic aveau de indurat perioade extrem de lungi fara ore de zbor. Multi dintre ei au renuntat la acest vis si au trecut fie la alte categorii (transport, elicoptere), fie la aviatia civila. Cel mai mediatizat caz a fost cel al Simonei Maierean, prima femeie din tara noastra ce a zburat in simpla comanda pe MiG-ul 21. Satula sa astepte dupa alocari de ore de zbor, a trecut la Transport, a zburat C-27J Spartan, iar acum e copilot pe C-17 Globemaster.
Intr-un interviu recent, Simona isi explica decizia de a renunta la supersonic prin faptul ca avea mult prea putine ore de zbor alocate, ea fiind de parere ca un pilot trebuie sa zboare si pana sa implineasca 30 de ani, acesta fiind pana nu de mult un soi de prag pana la care aviatorii trebuiau sa astepte pentru a primi mai multe ore. Iar Simona avea si are perfecta dreptate.
Un alt caz care a atras atentia publicului a fost tragicul accident de anul trecut de la Borcea, cand locotenent-comandorul Florin Rotaru si-a pierdut viata dupa ce s-a prabusit cu un MiG-21. Nu putini au fost cei care s-au mirat la vremea respectiva de faptul ca Patrax avea, la cei 36 de ani ai sai, numai putin peste 400 de ore de zbor. Florin a fost unul dintre pilotii a caror cariera a capatat accente de un eroism dramatic, acceptand sa ramana in sistem chiar si in conditiile in care ani la rand a zburat extrem de putin. Ca Patrax sunt si altii, cei care au ales sa treaca peste toate obstacolele pentru a fi la mansa „tevii” 21.
Ei bine, in ultimii ani situatia s-a imbunatatit considerabil si pentru tinerii ce vin de pe bancile Academiei, iar articolul de la care am pornit discutia ne arata si in ce fel. Cel mai in varsta pilot care a iesit la simpla pe 21 din aceasta serie are 27 de ani, iar cel mai tanar are 25 de ani. Chiar daca nu sunt tocmai niste pusti, ei vin totusi sa zboare MiG-ul avand o experienta destul de bogata, cu certitudine mai mare decat a celor dinaintea lor.
Locotenentul Cosmin Constantin are 27 de ani, face parte din promotia 2014 a Academiei Fortelor Aeriene si are cam 350 de ore de zbor. Tot 27 de ani are si locotenentul Corneliu Chirilă, care a venit si el la 21 cu 350 de ore de zbor acumulate pana acum. La 26 de ani, locotenentul Alin Plop este cel mai experimentat, adunand aproape 400 de ore de zbor, iar „mezinul” Cristian Stan a strans, pana la 25 de ani, 300 de ore de zbor.
Privind din afara sistemului aceste cifre nu sunt deloc impresionante. Faptul ca piloti militari fac trecerea pe avionul supersonic la 25, 26 si chiar 27 de ani ar trebui sa ne faca sa ne punem intrebari serioase cu privire la investitiile pe care statul roman le face sau nu le face in apararea tarii. Privind in context, lucrurile arata o tendinta clara de imbunatatire. Ganditi-va si la faptul ca locotenent-comandorul Rotaru avea, la 36 de ani, cam tot atatea ore de zbor care are locotenentul Plop la 26 de ani. Sigur, Patrax zburase 250 de ore pe MiG-21, insa nu putem trece peste faptul ca tinerii care ajung la supersonic sunt mult mai experimentati decat cei mai „batrani” cu doar cateva generatii.
Foarte important este ce se intampla si de acum inainte cu ei, insa, din nou, informatiile sunt ca lucrurile stau mai bine decat in urma cu cativa ani si ca actualii locotenenti nu vor avea perioade lungi si foarte lungi cu doar o mana de ore de zbor alocate, si acelea doar ca sa-si pastreze o minima certificare. Toata lumea spera ca zilele acelea sunt si vor ramane istorie, insa asta nu inseamna ca acum nu sunt probleme sau ca decizii, de regula politice, nu ne pot intoarce in acea perioada.
Pana cand statul roman nu va intelege cu adevarat ca trebuie sa investeasca real in aparare noi, dar mai ales ei, zburatorii, vor sta tot timpul sub aceasta amenintare, a taierii alocarii orelor de zbor pana la un minim insuportabil pentru multi. Iar cei care vor decide sa suporte orice pentru a zbura supersonicul vor risca oricand sa-si franga aripile si din aceasta cauza.
De aceea trebuie sa ne bucuram ca avem tineri precum Alin, Cosmin, Cristian sau Corneliu, care sunt dispusi sa suporte multe pentru a ajunge in carlinga avionului de lupta. Si, evident, nu uitam de „veteranii” de pe Mihail Kogalniceanu, pilotii si instructorii experimentati, care nu doar ca ii invata pe cei tineri tainele LanceR-ului, ci ne si apara 24 de ore pe zi spatiul aerian.
Nici o „gagică”printre cei patru fantastici? Se poate spune pe bună dreptate,că dacă nu ai cohones,nu ai ce căuta pe-a colo. Discriminare la greu.
Singura femeie pilot de supersonic de la noi e Romina Mirza, care e deja operational pe baza de la Campia.
Vorbești prostii. Pentru ca persoanele care se ocupa de coafura sunt de regula femei, după tine înseamnă că bărbații sunt discriminați.
Corect,dar noi vorbim de tinerii din articol,dintre care nu este nici o persoană de sex feminin.
La cât mai multe aterizări reuşite !