Ucraina a primit rachete ”anti-radar” AGM-88 HARM (High-speed Anti-Radiation Missile) din Statele Unite și a reușit să le integreze pe avioanele MiG-29 Fulcrum din serviciu.
Informația a fost confirmată de un oficial de rand înalt din Departamentul Apărării american în cadrul unei informări de presă.
”În primul rând, trebuie să spun că vom livra unități suplimentare de rachete HARM. Ucraina a reușit să le angajeze în luptă cu succes. Au reuțit să le integreze pe avioanele ucrainene și asta le oferă posibilitatea de a căuta și distruge radarele rusești.
Avioanele pe care au integrat aceste rachete sunt avioanele MiG. Au reușit să integreze rachetele cu succes după ce am stabilit că acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic. Bazându-ne pe acea estimare, am livrat rachete Ucrainei, acum suntem la a doua tranșă de HARM.
Ne dorim să avem grijă la modul în care discutăm public despre capabilitățile care oferă Ucrainei un avantaj semnificativ și asimetric. În acest caz, i-am văzut pe ucraineni folosind rachetele cu succes. Așa că suntem mai confortabili să discutăm despre acest aspect.”
Rahetele HARM, descrise de multe ca fiind ”anti-radar”, sunt rachete tactice, aer-sol, care pot urmări transmisiunile electronice provenind de la sistemele radar de la sol.
Urmărind aceste transmisiuni, rachetele lovesc radarele inamice cu precizie.
Întrebarea care se pune este cum au reușit ucrainenii să integreze atât de repede o redutabilă armă occidentală pe avioanele lor de producție sovietică. Iar răspunsul poate fi destul de simplu.
În cea mai rudimentară formă de utilizare a rachetelor, tot ce le trebuia era pilonul care să permită ”agățarea” rachetelor de avion.
Mai departe, HARM-urile pot fi programate să zboare într-o anumită zonă și să ”caute” emisiile radarelor inamice. Mai simplu spus, rachetele HARM pot fi lansate ”în orb” într-o anumită zonă, iar dacă un radar este activ acolo, semnalul este interceptat și racheta ghidată spre țintă.
Un scenariu ceva mai complicat ar presupune folosirea sistemului de detecție al rachetei și lansarea manuală atunci când este observată o țintă. Acest lucru presupune totuși instalarea unei interfețe care să facă legătura între rachetă și cockpit sau găsirea unei ”scurtături” prin utilizarea, de exemplu, a unei tablete la bord.
Tableta este legătura cu racheta, iar atunci când pilotul este alertat cu privire la detectarea unei ținte poate da comanda pentru lansare.
Ambele metode sunt rudimentare, dar nu nemaiîntâlnite.
Avantajul este că Ucraina are acum acces la o armă redutabilă, care îi permite să distrugă eficient radarele inamice. Dezavantajele sunt imposibilitatea de a profita de toate avantajele HARM-ului, dar și costul ridicat al rachetelor.
În acest moment americanii pot dona aceste rachete, dar cu un cost cuprins între 300,000 și 900,000 de dolari, acestea nu au cum să ajungă în Ucraina în număr prea mare.
0
0
Nu cred ca Ucraina a integrat aceste rachete. Experimentele au fost facute de americani probabil pe MIG 29 poloneze si oferite apoi Ucrainei. Ramane de vazut daca avionica ruseasca (nemodernizata) de pe MIG 29 din Ucraina este compatibila cu electronica rachetei, tinand cont ca MIG-ul 29 polonez e modernizat la standard NATO. Cred ca MIG-ul 29 din Ucraina trebuie sa faca un drum pana in Polonia pentru teste reale. Una e sa o agati de aripi si alta e sa o lansezi cu precizie la tinta. Asa ca, mai e mult pana pana departe.