Cea mai puternica alianta militara din istorie, NATO, ar fi distrusa din interior, doi membri importanti sabotand constient sau nu viitorul acesteia, fiecare urmarindu-si propriul interes.
Desi nu a spus-o atat de clar, cam asta a transmis presedintele Frantei, Emmanuel Macron, in interviul acordat recent celor de la The Economist.
Seful statului francez a discutat pe larg despre NATO si a ridicat o serie de probleme cat se poate de reale si valide cu privire la situatia actuala a Aliantei Nord-Atlantice si mai ales la viitorul acesteia.
Inainte sa discutam, iata declaratiile lui Macron, pe care le puteti gasi si in franceza in interviul din The Economist:
„Sa recunoastem, avem parteneri care actioneaza in aceeasi parte a lumii si nu exista niciun fel de coordonare la nivelul NATO. Suntem martorii unei agresiuni a unui stat membru NATO, Turcia, intr-o zona in care interesele noastre sunt evidente, fara coordonare. Nu exista nicio planificare sau coordonare la nivelul NATO. Nu exista nici macar o incercare de deescaladare. Avem o intalnire planificata abia in decembrie. Insa aceasta situatie nu pune sub semnul intrebarii interoperabilitatea NATO, care este eficienta. Dar strategic si politic trebuie sa recunoastem ca avem o problema.
Nu stiu daca Articolul 5 functioneaza acum, dar ce va insemna el maine? Daca regimul Assad decide sa reactioneze la interventia Turciei vom interveni? E o intrebare reala. Suntem angajati sa luptam cu Statul Islamic, iar paradoxul este ca decizia americana si ofensiva turca au ambele acelasi rezultat, sacrificarea partenerilor nostri din aceasta lupta. Din punct de vedere strategic si politic, ce s-a intamplat este o problema majora pentru NATO.
NATO este puternica prin membrii ei si functioneaza numai daca exista garantia ultimei solutii. As spune ca trebuie sa reevaluam realitatea din cadrul aliantei in termenii angajamentului american. Abia atunci Europa va avea capacitatea de a se apara singura. Tarile europene au armate puternice, Franta in primul rand. Suntem capabili sa ne aparam singuri si sa sustinem operatiuni in teatre straine. Dar e necesar sa clarificam care sunt obiectivele strategice pe care le urmarim in cadrul NATO.
NATO a luat fiinta avand un inamic clar, Pactul de la Varsovia. Insa in 1990 nu am reanalizat acest proiect in lumina disparitiei inamicului. Am crezut ca inamicul este in continuare Rusia. Este adevarat si ca atunci cand un membru intervine in Siria impotriva terorismului nu este alianta cea care intervine. Sunt utilizate doar mecanismele de interoperabilitate intr-o coalitie ad-hoc. Asa ca intrebarea despre scopul NATO este una cat se poate de reala. In primul rand din perspectiva americana. Presedintele Trump, pe care il respect, pune sub semnul intrebarii NATO si vede alianta ca un proiect comercial. Conform lui, SUA ofera un soi ce umbrela geopolitica, dar in schimb trebuie sa existe o exclusivitate comerciala, un motiv pentru a cumpara produse americane. Franta nu a semnat pentru asa ceva.”, a spus Macron pentru The Economist
Bun, dupa cum se vede Macron vorbeste pe doua sau chiar trei planuri despre prezentul si viitorul NATO si o sa incercam sa le luam pe rand.
TRUMP. Presedintele francez nu a ascuns faptul ca nu este un fan al lui Donald Trump si l-a criticat deseori pe omologul sau american, de foarte multe ori argumentat. Asa se intampla si acum.
Macron acuza modul bisnitaresc aproape in care Trump vede si trateaza geopolitica, presedintele Statelor Unite punand deseori Uniunea Europeana si statele de pe batranul continent luate individual pe pozitii de inferioritate. Potrivit lui Trump, daca SUA sunt garantul securitatii Europei, atunci Europa trebuie sa plateasca pentru asta fie prin achizitii de tehnica militara in valoare de miliarde de dolari sau/si sa achite nota de plata a stationarii trupelor americane in bazele europene.
Naiv sau doar inchipuit siret, Trump scoate complet din ecuatie beneficiul urias al Statelor Unite prin prezenta trupelor sale in Europa. Nu doar ca americanii reusesc sa proiecteze capabilitati impresionante departe de teritoriul national si foarte aproape de cel al potentialilor dusmani, insa influenteaza in mod direct parcursul strategic al statelor pe care le protejeaza si obtin beneficii de zeci sau sute de miliarde de dolari prin afaceri care altfel nu le-ar fi fost accesibile atat de lesne.
Pana acum Uniunea Europeana si statele din Europa au strans din dinti si au acceptat bobarnacele lui Trump in speranta ca aceasta era destul de trista pentru relatiile euroatlantice se va sfarsi in 2020, insa Macron face nota discordanta. Si e foarte bine ca o face pentru ca discutia nu este sau nu ar trebui sa fie despre regimul Trump, ci despre reasezarea relatiilor dintre Europa si SUA pe niste baze pe care niciun lider vremelnic sa nu le mai poata pune la indoiala.
Erdogan. Presedintele francez este primul lider important care pune o problema cat se poate de actuala, importanta Articolului 5 al Cartei NATO in contextul in care membri ai aliantei fac pe jandarmii in diferite colturi ale lumii. Iar intrebarea sa, va activa NATO Articolul 5 in cazul in care Turcia, agresor in Siria, va fi atacata de trupele lui Assad, este una cat se poate de legitima si pe care toata lumea o cam evita.
Temelia Aliantei sta in acest Articol 5, unul prin care statele membre se obliga sa intervina militar in sprijinul oricarui alt membru ce este atacat. Dar ce facem daca un membru, in cazul de fata Turcia, se duce sa-si faca de cap in Siria si este intapinat cu riposta militara? Daca Erdogan solicita activarea Articolului 5?
Nu sunt decat doua optiuni: fie articolul se activeaza si NATO intervine in Siria riscand un conflict deschis cu Rusia sau articolul nu se activeaza si NATO moare de facto. Asta pentru ca o neactivare a Articolului 5 in conditiile in care un stat membru se afla in conflict militar se traduce prin subiectivitate. Sigur ca ar fi un argument forte faptul ca Turcia este agresorul insa, la nevoie, se pot gasi si fabrica argumente forte si in alte cazuri. Daca Romania ar fi atacata de Rusia, ar fi un argument forte neimplicarea NATO pentru a nu provoca un conflict nuclear, de exemplu? Si iata cum baza aliantei s-ar prabusi.
Liderul de la Ankara „lucreaza” de ani de zile la erodarea NATO, insa abia in ultimii trei a gasit un teren propice, dupa instalarea la Casa Alba a lui Trump. Asta pentru ca presedintele american are propria viziune despre geopolitica, una diferita de tot ce am intalnit pana acum. Una a stapanului, nu a partenerului.
Si de aceasta data pozitia Turciei in NATO ar urma sa fie transata dupa 2020, atunci cand Statele Unite vor urma sau nu o alta politica. S-a tot discutat despre importanta strategica a parteneriatului cu turcii, insa este destul de clar ca aceasta paleste in fata existentei aliantei. Iar pozitii bune, ca se tot vorbeste de baza de la Incirlik, se mai gasesc. NATO are baze in Cipru, in Romania, in Bulgaria, iar cu putina sansa se poate extinde spre Ucraina fara ca Rusia sa se poata opuna in mod real.
Este insa nevoie ca si alti membri NATO, in special Statele Unite, sa inteleaga aceste lucruri, totul depinzand de repozitionarea aliantei, daca ea va fi adusa in prezent sau daca va ramane la nivelul anilor ’50.
Europa. Al treilea mare punct este apararea colectiva a Europei fara NATO sau cel mult in paralel cu alianta. Daca vrea sa fie un jucator important in lume, Europa are nevoie de o forta armata credibila. Si nu e suficient ca un stat european sau doua sa detina armate puternice, e nevoie ca acestea sa fie puse la treaba impreuna.
Ideea aceasta de aparare comuna europeana ar intra in conflict cu politica Americii sub Trump. Armata europeana ar insemna mai multe comenzi pentru industria europeana, cooperare mai stransa intre europeni si mai putin stransa pe coridorul euroatlantic si, in esenta, scoaterea treptata a Statelor Unite de pe continent. Sigur ca americanii ar ramane principalii parteneri, numai ca atunci cand realizezi ca te poti apara si singur nu prea mai vrei, de exemplu, trupe straine permanente pe teritoriul tau.
Problema Europei este insa ca e mai divizata de interese decat NATO si e aproape imposibil sa obtii unanimitate la nivel de Uniune Europeana. Totusi asta nu exclude apropieri ale celor mari si ma astept sa observam in anii urmatori colaborari tot mai stranse pe axa Franta – Germania – Spania – Italia si construirea unei armate europene de facto sub aceasta umbrela. Cat de eficient se va lucra o sa depinda foarte mult de rezultatul alegerilor din aceasta perioada si cat de mult avant vor prinde populistii in statele mari.
Ca o concluzie, cred ca Macron are dreptate cand spune ca NATO este in moarte clinica in momentul de fata, sansele de supravietuire depinzand de modul in care membrii sai vor alege sa trateze aceasta situatie.
0
0
Voi vă uitați în gura lui Macron,adoratorul de babete nemuritoare?
Trebuie să recunosc că nu înțelesesem ce intenționesză Macron prin aceste declarații până când am citit excepționala punere în perspectivă a dumneavoastră. În această lumină, declarațiile domniei sale capătă o cu totul altă conotație pentru mine decât o avuseseră inițial. Mulțumesc.
Isi inchipiue cineva ca USA (Uniunea Sovietica Aialalta) sau alte tari NATO vor apara Romania in cazul unui atac din partea Rusiei? Sa nu uitam ca Roosevelt si Churchill au vandut Romania lui Stalin ca la piata. Si istoria se poate repeta oricand.