Sâmbătă, 24 iunie, Rusia a fost în pragul războiului civil după ce trupele companiei private Wagner au ocupat orașul Rostov pe Don, acolo unde este sediul comandamentului Districtului Militar Sud, și au început un marș spre Moscova. Pe finalul zilei, însă, liderul Wagner a optat pentru o schimbare de 180 de grade și și-a retras militarii, acceptând dezintegrarea grupării sale.
În cele ce urmează încercăm să găsim răspunsuri pentru cele mai importante întrebări care ne-au rămas după ziua de 24 iunie.
de la ce s-au luat?
Oficial, motivul invocat de Prigozhin a fost un presupus atac al armatei ruse asupra unor poziții Wagner din Ucraina, atac soldat cu mai mulți morți. În realitate, rezultatele acelui presupus atac, prezentate de Prigozhin într-un clip video, par fabricate. Și dacă ar fi fost așa, era un motiv extrem de slab pentru o insurecție armată.
Să nu uităm că Prigozhin este unul dintre cei mai aprigi critici ai establishmentului militar de la Moscova, iar asta de mai bine de jumătate de an. În timp ce trupele lui se luptau cu ucrainienii, el se lupta cu ministrul Apărării, Sergey Shoigu, și cu șeful Statului Major, Valery Gerasimov. Miza lui Prigozhin a părut că a fost întotdeauna obținerea comenzii pentru războiul din Ucraina, el susținând mereu că poate face mai mult și mai bine decât conducerea militară a țării.
De asemenea, nu poate fi exclusă nici o amenințare directă și imediată la adresa sa. Confruntat cu posibilitatea de a fi ucis sau închis, Prigozhin a acționat primul încercând să îl oblige pe Putin să îi dea comanda în Ucraina.
a acționat singur?
Cel mai probabil nu. O acțiune militară de asemenea anvergură nu o executată de pe o zi pe altă, ci necesită pregătire. Tehnica militară trebuie mutată de pe front în Rusia, mii, dacă nu zeci de mii, de combatanți trebuie aduși și ei în țară, sunt lucruri vizibile. Ori ele nu se pot întâmpla decât dacă cineva închide ochii.
Mai mult, după ce a ocupat militar orașul Rostov pe Don, Prigozhin a apărut discutând foarte familiar cu doi generali de top ai Rusiei, Yunus Bek Yevkurov, adjunctul ministrului Apărării, și Vladimir Alekseyev, primul adjunct al serviciilor de informații ale armatei ruse. Nu e clar dacă cei doi au fost capturați în Rostov pe Don sau dacă îl așteptau pe Prigizhin, însă discuțiile filmate păreau mai mult decât amicale.
Altfel, este imposibil ca o acțune de o asemenea amploare să fie opera Wagner, fără ajutor din diferite structuri ale armatei ruse.
care era planul?
Din desfășurarea evenimentelor, pare că planul a evoluat pe parcursul zilei. În primă fază, probabil că Prigozhin și-a dorit să îi prindă în Rostov pe Shoigu și Gerasimov, el spunând de câteva ori pe parcursul zilei că cei doi au fugit ca niște lași. Prezența acolo a unor oameni precum Yevkurov și Alekseyev arată că e posibil ca și șefii lor să fi fost în oraș.
Dacă Shoigu și Gerasimov erau capturați, cel mai probabil ar fi fost puși să vorbească în niște clipuri video despre cât sunt de incompetenți și cum au furat din armamentul pentru Wagner și, eventual, puși să își anunțe demisiile. Din acel punct nu mai exista cale de întoarcere pentru niciunul dintre ei.
Cum cei doi nu au fost capturați, planul s-a schimbat. Știind foarte bine că nu există apărare internă în Rusia, Prigozhin a format ad-hoc o coloană și a trimis-o spre Moscova, obiectivul fiind anunțat în discuțiile filmate cu cei doi generali, forțarea lui Shoigu sau a lui Gerasimov să revină în Rostov și să se umilească în fața lui.
Ce a schimbat totul cred că a fost discursul dezlânat al lui Putin, care nu numai că nu a dat înapoi, dar a acuzat Wagner de trădare și a anunțat nimicirea grupării. Raidurile la sediile Wagner din Rusia, în special la sediul central din Sankt Petersburg, au confirmat ruptura totală. Aici Prigozhin a încercat cartea conflictului deschis, dând pe surse și pe canale semioficiale informația cu privire la noul obiectiv, acela de a schimba președintele.
Problema lui a fost că establishmentul politico-militar s-a grupat în spatele lui Putin, astfel că șeful Wagner a fost văduvit de sprijin intern pentru mazilirea președintelui. În aceste condiții, capitularea, chiar și pe moment, pare să fi fost singura soluție de a rămâne în viață.
ce urmeaza?
Urmează o perioadă foarte interesantă pentru ambele tabere. Exilul în Belarus și, poate, mai departe pe undeva prin Africa îl scoate teoretic pe Prigozhin din cărți. Dezmembrarea Wagner îi ia instrumentul de presiune pe care îl avea și îl reduce la nivelul de bufon dispensabil. SIngura șansă a lui este să aibă în continuare suficient de mulți bani pentru a păstra nucleul dur al Wagner sub comanda sa în timp ce își renegociază alianțele.
Marele avantaj pe care îl are este că aparatul lui de propagandă a reușit să îl creioneze ca un mic erou, un om care spune lucrurilor pe nume și care mai și face. Spre deosebire de armata rusă, Wagner a plătit bine și la timp toate salariile, lucru extraordinar de important în Rusia. La plecarea lui din Rostov, Prigozhin a fost aplaudat, a făcut poze cu fanii, un mic preambul al rezultatelor campaniei de imagine.Dacă reușește să construiască din nou pe această bază, are șanse reale să revină. Însă trebuie să plece sau să nu ajungă în Belarusul lui Lukasenko.
Pentru Putin, în schimb, urmează o vânătoare de trădători și incompetenți. Putin a arătat că e un lider slab, fricos, cu foarte puțini aliați. Opoziția din interiorul sistemului simte clasicul gust de sânge, iar epurările fac, de regulă, multe victime colaterale, ceea nu poate decât să sporească rezistența sistemului.
Se vorbește despre schimbarea lui Shoigu și Gerasimov, dar realitatea este că nu are cu cine să îi înlocuiască. Putin are puțini aliați, dar încă și mai puțini oameni de încredere. Pe cei doi măcar îi cunoaște, dacă i-ar înlocui ar plonja în necunoscut.
De notat e și faptul că premierul Mishustin, omul văzut tot mai mult drept cel care îi va urma la putere lui Putin, dar nu ca ”moștenitor”, ci ca oponent, a fost extrem de tăcut pe tot parcursul zilei și va fi interesant de observat cum va cataloga Putin această reacție.
Războiul civil din Rusia nu s-a încheiat, ci a intrat doar într-o fază în care armele tac și alianțele se fac și se desfac în pregătirea următoarei ofensive.
1
0
Average Rating