(încă) Președintele României, Klaus Iohannis, a anunțat oficial că își dorește postul de secretar-general al NATO, el vorbind despre o candidatură în contextul în care pentru această funcție nu există un proces electoral.
„Îmi asum această candidatură în numele României, cu toată responsabilitatea, iar această decizie are la bază performanţa României, experienţa acumulată pe parcursul celor două mandate de preşedinte al României, înţelegerea profundă a provocărilor cu care se confruntă NATO, Europa, şi în special regiunea noastră, şi angajamentul meu ferm faţă de valorile şi obiectivele fundamentale ale NATO. Cred că este momentul ca ţara noastră să îşi asume o şi mai mare responsabilitate în cadrul structurilor euro-atlantice”, a spus Iohannis.
Acum, ar trebui să vedem dacă președintele României are șanse de a ocupa această funcție sau este doar o ultimă aventură pe care Iohannis o încearcă pentru a rămâne relevant după finalizarea mandatului său de la Cotroceni.
Iar pentru această discuție avem două mari teme.
Prima dintre ele este cea care îl avantajează pe Iohannis, și este bineînțeles vorba despre insistența statelor central și est europene de a impune la conducerea NATO un reprezentant din această zonă.
Aceste state europene consideră că există o diferență de mentalitate importantă între SUA și Europa Occidentală și Europa Centrală și de Est, mai ales în ceea ce privește abordarea relației cu Rusia. Iar de la momentul invaziei Ucrainei, diferențele de opinie s-au accentuat.
Statele din Europa Centrală și de Est consideră amenințarea rusă mult mai pregnantă și consideră că doar cineva care provine din această regiune poate înțelege acest pericol la adevărata lui intensitate.
Avantajul lui Iohannis este că este est-european, dar poate mai important este faptul că niciun alt lider politic sau diplomat din regiune nu pare a fi ”în cărți” pentru funcția de secretar-general al NATO.
Marele dezavantaj este că Iohannis și echipa sa nu pare că au înțeles că această funcție este una politică, iar accesul pe acel fotoliu se negociază. Înainte ca președintele să își asume pe surse această pseudo-candidatură au apărut informații credibile și mai apoi chiar și declarații referitoare la un val de sprijin pentru încă premierul olandez Mark Rutte.
Iar acesta ar fi sprijinit chiar de către cei care contează cu adevărat în NATO, anume SUA și puterile nucleare europene, Franța și Marea Britanie.
Faptul că despre Rutte se vorbește la un asemenea nivel de sprijin arată, în primul rând, că acesta și-a început ”campania” diplomatică de mult timp, iar acum culege doar roadele. Iohannis, în schimb, pare că vrea să pună presiune publică în stilul dâmbovițean, urmând ca abia de acum să discute cu celelalte state est-europene.
Ori dacă acesta este cazul, ”cursa” președintelui este pierdută dinainte de a începe, politica la nivel înalt fiind cu totul alta față de modul în care este el obișnuit.
Ar mai putea fi o explicație, dar nu cred că Iohannis și echipa sunt într-atât de abili. Președintele României ar forța public alegerea într-un post pentru care nu are șanse doar pentru a fi ”răsplătit” cu o altă funcție într-un organism european sau internațional. Însă și pentru acest scenariu ar fi nevoie de o abilitate de care Iohannis nu a dat dovadă până acum.
Și ca să răspund la întrebarea despre șansele lui Iohannis, acestea există, sigur că da, dar probabil nu sunt deloc mari. Faptul că nu a reușit să își asigure sprijin american înainte de a face acest anunț este o mare înfrângere pentru președinte, iar asumarea publică a unei ”candidaturi” fără ca vreun aliat din NATO să îl susțină trădează un eșec diplomatic mare.
Dincolo de asta, ar mai și ”detaliul” umilinței pe care Iohannis o aplică alegătorilor români. Președintele este dispus fie să demisioneze, fie să se folosească de majoritatea parlamentară pentru a-și scurta mandatul din fruntea României cu câteva luni, doar pentru a-și găsi un nou post călduț undeva.
Este un gest care definește mandatele lui Iohannis de președinte și importanța pe care acesta le-a acordat-o. E bine să fii președinte cât timp e în avantajul tău, dar pleci fără nicio greață atunci când apare ceva mai bun.
0
0
Average Rating