Muzzle velocity este un termen împrumutat din industria de apărare care pare să fi devenit strategia de comunicare folosită de administrația Trump în al doilea mandat al lui Donald Trump la Casa Albă.
În mod normal, muzzle velocity este definită ca viteza inițială a unui proiectil atunci când părăsește o armă de foc. Este una dintre caracteristicile importante, de care cei care utilizează arme de foc țin cont. Dar în ultima lună, muzzle velocity a devenit și denumirea neoficială a campaniei de comunicare de la Washington.
Totul a plecat de la o declarație de-a lui Steve Bannon, fost șef de campanie pentru Trump în 2016 și, ulterior, fost consilier principal al președintelui american în primul său mandat. Ei bine, Bannon a descris acest concept într-un interviu pentru PBS din 2019, atunci când spunea următoarele: ”The media can only— because they’re dumb and they’re lazy — they can only focus on one thing at a time. And all we have to do is flood the zone. Every day we hit them with three things, they’ll bite on one, and we’ll get all of our stuff done. Bang, bang, bang. These guys will never — will never be able to recover. But we’ve got to start with muzzle velocity. So it’s got to start, and it’s got to hammer.”
Practic, Bannon vorbește despre o strategie de distragere a atenției mass-media și, implicit, a publicului prin inundarea agendei publice cu tot felul de subiecte. Cum spațiul public este suprasaturat de teme de discuție, instinctul natural este de a alege una sau câteva dintre temele care par semnificative și a le dezbate. Iar când atenția generală este orientată în acea direcție, administrația poate implementa măsurile reale fără pericolul ca acestea să ajungă în dezbatere în timpul acestui proces de implementare. Ce este particular la acest concept este viteza. Muzzle velocity. Conform lui Bannon, subiectele care distrag atenția trebuie să fie multe și trebuie livrate la intervale foarte scurte de timp pentru ca cei vizați, în primă fază jurnaliștii și apoi opoziția și publicul general să nu aibă timp să își revină.
Iar dacă ne uităm la prima lună de mandat al lui Trump, exact asta se întâmplă. Președintele SUA și-a început mandatul cu zeci de ordine executive care au acaparat spațiul public. Înainte ca aceste ordine să fie analizate și, ulterior, respinse de instanțe, au venit discuțiile despre ”cumpărarea” Groenlandei, transformarea Canadei în stat american, războiul taxelor cu Mexic și Canada, agenția condusă neoficial de Musk care a început să concedieze un număr uriaș de funcționari publici, ”pacea” cu Rusia, atacurile la Uniunea Europeană și Zelensky și așa mai departe. Fiecare subiect apărea în timp ce precedentul începea să fie dezbătut și era mai mare sau cu un potențial impact considerabil. Practic, media nu are timp să respire, să își revină. Iar acest lucru are două rezultate imediate.
În primul rând, distragerea atenției. Presa, de oricare parte ar fi ea, primește un subiect important pe care îl transmite publicului și concentrează atenția generală în acea direcție. De regulă, vorbim despre un subiect atât de gogonat încât e evident că nu are șanse de materializare și toată lumea o știe, dar pentru că vine de la cel mai puternic om din lume trebuie dezbătut și analizat. Iar cu atenția concentrată pe astfel de subiecte, administrația poate lua măsurile care o interesează cu un minim risc de dezbatere. În al doilea rând, lipsa de timp pentru a demonstra minciuna. Faptul că piața este inundată de subiecte face ca în mod real să nu existe timp pentru a transmite publicului mesajul cheie, anume că a fost mințit. Până când presa trece prin etapele necesare de informare și dezbatere pe subiectul Groenlanda, de la Trump afli că taxează Canada, că trimite armata în Mexic, că a vorbit cu Putin sau că retrage SUA din Europa. În acel moment, nimănui nu-i mai pasă ce a spus Trump acum două zile despre insula aia acoperită de zapadă. Bum-bum-bum, așa cum spunea Bannon.
Un alt element important al acestei strategii de comunicare este social media. Dincolo de faptul că mesajele administrației sunt exacerbate de rețele profesioniste, ele sunt pigmentate și cu alte segmente, mai soft, de fake news. Afli că Musk va da fiecărui american câte 4 sau 8 mii de dolari din fraudele descoperite (sunt deja fraude, nu mai stă nimeni să probeze asta), afli că o organizație precum USAID a dat zeci de mii de prezervative palestinienilor și multe altele asemenea. Obiectivul aici este de a da impresia publicului general că are o administrație care muncește activ și care are rezultate imediate, lucrând activ la capitolul încredere.
În planul mare, în master plan, probabil că există acest obiectiv de a face din social media singura media. Social media este foarte mare, dar în același timp foarte mică. Echo chambers și confirmation bias fac ca fiecare dintre noi să devină vulnerabil la fake news. Spre deosebire de media tradițională, social media are atât de multe date despre fiecare dintre noi încât ne poate targeta și influența deciziile fără să ne dăm seama. Iar într-o lume în care media tradițională nu mai există sau are credibilitate neglijabilă, realitatea poate fi creată pentru fiecare dintre noi. Nu știu dacă Trump își dorește neapărat acest lucru, dar miliardarii tech din jurul lui, care controlează principalii vectori informaționali precum rețele sociale și algoritmi AI, visează la o astfel de lume în care ei și numai ei ar deține monopolul informației.
Revenind la această strategie ”muzzle velocity”, cred că mai este un element foarte important de luat în seamă. Chiar dacă majoritatea subiectelor cu care administrația Trump inundă spațiul public sunt falsuri grosolane, asta nu înseamnă că unele nu se pot materializa. Donald Trump este un bully în cel mai pur sens al cuvântului. Iar un bully, prin definiție, intimidează pentru a obține diferite beneficii. De regulă, atunci când te opui unui bully și ai și resursele pentru a face acest lucru, el se retrage. Dar dacă faci un pas înapoi, va trebui să plătești. Sigur că alipirea Groenlandei la SUA pare ceva SF în acest moment, dar dacă Danemarca și Uniunea Europeană fac niște pași în spate și crează condițiile pentru ca SUA să alipească Groenlanda, Trump o va lua cu două mâini. În termeni populari asta se numește pescuit. Trump și administrația aruncă tot felul de momeli în lume în perioada asta prin muzzle velocity, iar dacă cineva va mușca una dintre ele va fi servit la cină fără regrete.
Strategia aceasta, oricât de eficientă este în prima ei fază, și este extrem de eficientă după cum putea vedea cu toții, are cel puțin două mari neajunsuri, care la un moment dat se vor materializa.
În primul rând, obosește. Publicul care este ținut continuu sub presiune la un moment dat va răbufni. Este tendința naturală a omului de a căuta familiarul și liniștea. Surescitarea inițială, când ți se pare o idee excelentă să vezi cum țara ta alipește un alt teritoriu, se transformă în oboseală și, imediat aproape, respingere. Vrei să te întorci la perioada în care erai liniștit și comod. Asta înseamnă că muzzle velocity nu are cum să fie o strategie pe termen lung, pe întreg mandatul de 4 ani. În al doilea rând, o astfel de strategie te transformă în țintă și asta se vede cel mai bine în cazul lui Musk. Muzzle velocity trebuie să aibă o față și un nume. Iar când intervin în mod natural oboseala și respingerea, ele nu vor fi orientate către strategie în sine, ci către persoana care i-a dat fața. Elon Musk este pe cale să se transforme în cel mai detestat om din lume fiind perceput, nu neapărat greșit, ca președintele de facto al SUA. Iar ceea ce nu se materializează se răsfrânge în mod direct asupra imaginii lui. La fel va fi și cu Trump.
Singurele întrebări importante care rămân este care sunt planurile reale ale acestei administrații, planurile pe care muzzle velocity le acoperă, și dacă va avea suficient timp pentru a le implementa până când publicul se va întoarce împotriva autoproclamatului rege al Statelor Unite.
0
0
Average Rating