Sambata seara a fost Noaptea Muzeelor 2017 si, ca in fiecare an, si-a deschis portile si Muzeul Aviatiei, acolo unde am petrecut cred ca vreo trei ore. O experienta contradictorie, frumoasa si dezamagitoare.
Scriu acum pentru ca am asteptat sa imi treaca nervii din prima faza, sa nu ma apuc sa „lovesc” in stanga si in dreapta, fara discernamant. Asadar, iata cam cum a decurs noaptea mea la muzeu.
Am ajuns cred ca pe la 9 fara ceva, era intuneric destul de bine afara. Primul contact l-am luat cu parcarea, o mare de noroi pentru ca pe timpul zilei a plouat. M-am tot intrebat de-a lungul vremii cat e de greu sau scump sa iei o bascula de pietris si sa o imprastii prin zona aia ca sa nu ne mai umplem de noroi… Esti muzeu, vrei sa fii vizitat si in alte zile decat atunci cand e gratis, ofera-mi niste conditii mai mici decat cele minime. Lasa-ma sa ajung curat.
Ca de obicei, la poarta era un grup vesel compus din angajati ai muzeului si paznici care imparteau pliante. Am unul acasa, nu l-am citit nici acum. Va spun mai tarziu de ce e importanta prezenta angajatilor. Intru, lume destul de multa, ca in fiecare an de altfel. Copiii, dar nu numai, se plimba liberi printre avioane, invart de elici, practic vizita fara restrictii. Nu stiu daca e bine sau nu, as opta catre nu. Undeva langa MiG-ul 29 Sniper a fost instalat un proiector, iar pe zidul muzeului erau proiectate clipuri muzicale cand am ajuns eu. Muzica buna. Am dat o raita scurta printre avioane, apoi am revenit la zona „video” pentru ca incepea filmul despre Smaranda Braescu. Documentar destul de bun, dar as zice ca destul de prea lung, daca ma intelegeti. Informatiile puteau fi condensate pentru o proiectie de maxim 30 de minute, mai ales ca acolo nici nu aveai unde sa stai jos. Dar bun, informatii multe si interesante.
Cand am plecat spre hangare in spatele meu incepuse sa cante Margineanu. In hangare agitatie si mai mare, oameni si mai multi, atentie la mai toate exponatele. Un real succes a fost pasajul dintre hangare, semn ca ideea de straduta retro e foarte-foarte buna. In hangarul principal, deschis pentru vizita cred ca o treime, oamenii ascultau incantati fanfara. Din pacate, cred ca am ajuns destul de tarziu si nu am prins decat vreo trei melodii.
Ies din nou afara, din nou in zona video, unde sunt proiectate filmulete despre Fortele Aeriene Romane. Prind unul despre MiG-ul 21 care mi s-a parut luat de pe PilotMig. De fapt, cred ca era asta de mai jos. Daca nu, unul foarte asemanator ca montaj, muzica si imagini.
Mai prind unul despre dotarea Fortelor Aeriene care cred ca avea vreo 15 ani vechime pentru ca vorbea despre Hercules ca „recent intrat in dotare”. Am ras la faza asta, s-au uitat unii destul de urat, asa ca m-am dus iarasi printre avioane. Expozitia e afara a fost rearanjata si parca e ceva mai aerisita acum, dar in continuare nu o inteleg. Majoritatea avioanelor nu au (sau nu am vazut eu sa aiba) placutele acelea mici cu prezentari pe foarte scurt, nu exista nici macar o potecuta pietruita pentru acces la randul doi de avioane. Sambata seara, pentru ca plouase, am mers prin iarba uda. A fost interesant. De starea avioanelor nu mai vorbesc acum, mai astept sa vedem daca se vor misca lucrurile in directia potrivita anul asta. Pot sa spun doar ca 21 ala grunduit arata infiorator, era mult mai bine cu vopseaua originala scorojita.
Buba principala, vizitatorii. Multi, foarte multi nesimtiti. Gunoi pe jos, ceea ce e scuzabil pana la un punct pentru ca lipsesc cosurile de gunoi, dar gunoi in avioane. INACCEPTABIL, BAI! Am vazut pachete de tigari in aproape toate motoarele. NU SE FACE ASA CEVA, NESIMTITILOR! Apoi, indivizi care se plangeau ca nu e luminata expozitia exterioara. Da, nu e luminata pentru ca Muzeul Aviatiei nu se deschide noaptea decat o data pe an, atunci cand intrati voi gratis! O groaza de „specialisti” le spuneau tampenii celor care ii insoteau si nu era nimeni sa ii corecteze.
Scena: taticul cu sotia si copilul de 6-7 ani; se plimba pe langa Sniper si ii arunca neveste-sii, cunoscator, un „am avut numai 5 d-astea, erau bune.” ii spun ca am avut 21 de toate si imi spune un „a, da?” superior. dau sa plec de-acolo, pleaca si familia si taticul cunoscator da cu ochii de IAR-93. „Uite, tati, Soimul!” Ma uit la ei si ii spun de la distanta „e Vultur”; se intoarce intrebator in directia mea si continui „e IAR-93 Vultur. Soimul e IAR-99, care e inca in dotare, zboara si pe la mitinguri”. Apoi am plecat.
Eu zic ca o parte buna din scenele astea (mai era un baiat care le spunea amicilor ca Sniperul era un fel de apa calda, cea mai cea descoperire in materie de aviatie, plangeau rusii ca nu au si ei asa ceva) puteau fi evitate daca dintre oamenii de la muzeu (doi-trei pe la poarta, inca vreo 3-4 pe langa proiector) ar fi plasat macar doi in zona expozitiei exterioare care sa ofere info despre avioane.
Au mai fost si alte chestii, dar ma tem ca o sa par prea pretentios si sesibilii o sa isi imagineze din nou ca atac pe cineva. Dimpotriva! Eu cred ca daca partile negative nu sunt semnalate nu vor fi niciodata corectate. Dar pentru asta e nevoie si de minti deschise, care sa recepteze criticile ca si critici, nu ca atacuri la persoana.
Ma rog, daca voi ati fost pe la Muzeul Aviatiei sambata seara va astept sa-mi spuneti cum vi s-a parut. Poate am eu asteptari prea mari, e posibil si asta.
0
0
Avem destul teren liber care stă ‘pîrloagă’ prin centru Bucureștiului,unde putem ridica o hală în care să între toate avioanele,elicoptere și machete,camere cu video proiecție,documente,un fel de ‘Smithsonian’ al aviației noastre. Dacă vrem cu adevărat,se poate face.
Consider ca articolul este interesant, pertinent si… amuzant. Marturisesc faptul ca m-a scapat vizita la muzeu anul acesta, insa, chiar daca…gratis…parca tot mai mult si cu mai multa placere m-as duce in timpul orelor traditionale de vizitare. Insa cele descrise nu se raporteaza deloc la mine ci la importanta evenimentului, ca si ocazie UNICA ANUALA pentru muzeu si angajatii acestuia de a prezenta cat mai bine posibil si imposibil ceea ce se afla acolo si ceea ce inseamna cele aflate in muzeu.
Acum: este clar ca nu ne putem compara cu nimic cu Smithsonian National Air and Space Museum din Capitol city, Washington, D.C. – S.U.A. insa putem sa avem o idee reala, existenta, a ceea ce ne-ar placea sa avem.
Romania merita, Bucurestiul poate si are cu ce, mai ramane si cum.
Consider ca locatia din soseaua fabrica de glucoza/ bulevardul dimitrie pompeiu este foarte buna deoarece este un loc istoric din mai multe puncte de vedere (fosrta baza a fortelor aeriene, locatie vizata de bombardamentul din 04.04.1944, actualul areal al muzeului ROAF) si avand in vedere necesitatea protejarii activelor muzeului actualmente in aer liber, ma ofer sa ajut administratorul in identificarea solutiei tehnice pentru aceperirea in structura de protectie prin finantare cu fonduri externe a tot ceea ce este/urmeaza a fi expus. Am sa scriu aceasta propunere direct administratorului de muzeu. Cu stima, Mihai TRUTA.
Eu nu am fost la noaptea muzeelor in weekendul trecut, eu am fost la muzeu anul trecut de ziua aviației. Impresiile au fost destul de asemănătoare cu ceea ce ați descris dumneavoastră. Eu mă așteptam să găsesc mult mai multe exponate și informații despre perioada de glorie a aviației noastre din anii razboiului. Nu am găsit nimic despre cei 5 eroi medaliați cu Ordinul Mihai Viteazul, mi-ar fi plăcut să văd recreat un cort de campanie de undeva din est sau de pe un aerodrom din jurul Bucureștiului, as fi vrut să găsesc niste tabele cu date sau grafice și hărți care sa arate complexitatea efortului făcut de aviația noastră atât în est și în apărarea țării cat și in vest. Știu că în lume mai sunt multe Me109 airworthy sau on display. Este oare posibil sa fie achiziționat un astfel de avion pt.muzeul nostru? Probabil și strada din acea perioadă ar putea suferi unele îmbunătățiri în sensul de a avea mai multa consistentă și exponate, eventual sunete ale străzii sau alarmelor sau bombardamentelor.
La era jet ar fi interesant daca ar exista și unele părți interactive cum ar fi poate un simulator pt.copii sau poate ceva interactiv intr-o camera a radarelor. Curtea mi s-a părut o și mai mare dezamăgire prin faptul că multitudinea de exponate nu este aproape de loc valorificată. Informațiile sunt deci și puține, iar pt. un mai puțin cunoscător probabil puțin atractive.
Poate reprezentativ pt. multe lucruri de la noi din tara e ceea ce am remarcat de ziua aviației: principalul avion al F.A.R. a zburat la paradă și în același timp e și principalul exponat al Muzeului….Bun! Unii vor zice că Lancer e altceva, dar tot Mig 21 ii zice. Poate și acest aspect trebuie punctat de Muzeu.
Ar mai fi de zis poate și la zona pionierat sau poate punctat ceva și la un capitol aerospațial. Suntem totuși membri în ESA și exista cercetători implicați în acest domeniu.
As dori sa revin la Muzeul Aviației alaturi de copiii mei Intr-un spatiu mai atractiv și interactiv.
Cu nişte ani în urmă aveam o femeie şef.Răspunsul dânsei la orice solicitare privind piese,materiale,etc.era invariabil :NU IE BANI,MĂMICĂ ! Q.E.D.