Primul zbor in care un pilot al Fortelor Aeriene Romane a depasit viteza sunetului a avut loc in urma cu 57 de ani.
Redam mai jos episodul asa cum a fost el povestit de generalul de flotilă aeriană (r) Petre Bână pentru Revista Fortelor Aeriene, Cer Senin:
14 martie 1958 este o altă zi memorabilă din istoria Forţelor Aeriene Române. După ce cu doar nouă zile în urmă trăise satisfacţia primului zbor cu supersonicul, locotenent-colonelul Nicolae Borzea avea să execute primul zbor în care să depăşească viteza sunetului, tot cu un avion MiG-19, desigur.
Pentru realizarea acestui moment important în pilotarea supersonicului a fost ales aliniamentul Deveselu – Tg. Jiu – Petroşani – lanţul muntos – Sibiu – Râmnicu Vâlcea. Ştia cã în cazul producerii fenomenului la o înãltime mai micã spulbera toate geamurile caselor şi zdruncina din temelii clãdirile mai şubrede.
A urcat la 7.000 de metri şi a lansat avionul cu motoarele în forţaj total, urmãrind creşterea vitezei pe machmetru: 0,8; 0,9; 1. A simţit un şoc scurt, indicatoarele unor aparate de bord au început sã vibreze şi, parcã, o linişte deosebitã în cabinã. Era numai o senzaţie? O autosugestie? În absenţa unor repere de la sol, nu putea marca marea trecere la noul regim de vitezã. Afarã, mai ales în faţa cupolei cabinei, un vãl albastru deschis, dat de compresibilitatea aerului. Înclina sã creadã cã se aflã într-o altã lume. Viteza creştea în continuare: 1,1; 1,2; 1,3, chiar aproape de 1,4. Indicatorul debitmetrului arãta un consum enorm de combustibil. Revenirea în regim subsonic a determinat aceeaşi reacţie dinamicã. Trecuse, cu bine, încã un experiment.
Intrând în regim normal de zbor, a luat ARK zero şi s-a îndreptat spre casã.
Cei de la sol aveau sã-i confirme trecerea în regim supersonic în momentul când auziserã o puternicã detunãturã. Bangul sonic fusese, fireşte, perceput de toatã lumea. Dar cine ştia, oare, cã atunci, acolo sus, un pilot militar român spãrgea, pentru prima datã, zidul sonic?
Ulterior, când a mai trecut la asemenea regim, ceea ce se petrecea în avion nu-l mai interesa în mod deosebit. Altele erau preocupãrile prioritare. Zborul la viteze supersonice reprezenta numai o etapã din multele parcurse pentru interceptarea oportunã a unei ţinte, de pildã.
Aviaţia militară reactivă românească de luptă devenea, la momentul respectiv, una din cele mai puternice din sud-estul Europei, iar Borzea era numit inspector-şef pentru supersonice.
Average Rating