Nu cu mult timp in urma a aparut in Buletinul Universitatii Nationale de Aparare „Carol I” un material extrem de interesant care trateaza un subiect de maxima importanta, dar ocolit cu incapatanare pana in prezent – starea deplorabila in care se afla Fortele Aeriene Romane dupa ani si ani de subinantare crunta.
Materialul are ca titlu „IMPACTUL LIMITELOR DE CHELTUIELI STABILITE PROGRAMULUI MAJOR FORŢE AERIENE PENTRU URMĂTORII ANI, ÎN DIFERITE VARIANTE DE FINANŢARE” si este semnat de Lt.drd. Diana MANOLACHE si de Lt.cdor. Crăciun-Ciprian CHIŞ.
Accesand linkul de mai sus, il puteti citi integral, mai jos prezentandu-va doar cateva spicuiri din care rezulta destul de clar dezastrul existent in momentul de fata in Fortele Aeriene.
V-am spus de multe, multe ori ca pilotii nostri, incepand cu cei de MiG-21 si continuand cu cei de IAR-99, Spartan, Hercules, An-30, IAR-330, IAR-316 sau IAK-52 sunt adevarati eroi, reusind sa se mentina la un nivel decent de pregatire, desi zboara obscen de putin.
Iata ce spun cei doi autori ai materialului ca se intampla in conditiile subfinantarii Aviatiei Militare:
„Pentru anul 2015, în condiţiile limitelor actuale de alocaţii bugetare, limite ce au fost stabilite în această configuraţie de către legile în vigoare, se poate afirma că se va susţine un plan de zbor cu un număr maxim de ore de zbor care este nesatisfăcător în raport cu standardele de atins, determinând următoarele consecinţe asupra misiunilor Forţelor Aeriene:
a) pe timp de pace, următoarele misiuni se execută limitat sau nu mai pot fi desfăşurate:
• Serviciul de Luptă Poliţie Aeriană sub comanda NATO se execută în zona de risc ridicat şi sub nivelul standardelor NATINAMDS, pentru încă un an (al şaselea consecutiv). Nu se asigură menţinerea nivelului de antrenament al personalului, cu riscul de a nu mai avea piloţi pregătiţi să execute serviciul de luptă în toate condiţiile. Continuarea instrucţiei sub standard (la un nivel actual de 50-60 ore de zbor/an/pilot), cu tehnică de luptă învechită şi alocaţii bugetare insuficiente pentru susţinerea mentenanţei şi suportului logistic a misiunilor, are implicaţii grave asupra suveranităţii în spaţiul aerian naţional şi nu mai permite controlul stării de siguranţă aeronautică;
• Serviciul de Luptă Poliţie Aeriană Extins sub comanda naţională, cu avioanele IAR-99 ŞOIM şi elicopterele IAR-330 PUMA SOCAT, nu se poate executa pentru al treilea an consecutiv. Neîndeplinirea acestui tip de misiune amplifică intensitatea de întrebuinţare a capabilităţilor destinate pentru rezolvarea unor posibile situaţii aeriene vizând aeronave care utilizează neautorizat spaţiul aerian naţional, cu evoluţii la înălţimi mici şi viteză redusă;
• Serviciul de Luptă Poliţie Aeriană sub comanda naţională, prin rotaţie, cu câte un batalion de rachete sol-aer din compunerea brigăzii de rachete sol-aer se poate executa limitat, în condiţiile insuficienţei suportului logistic, lipsei carburantului special (oxidant) şi epuizării resursei tehnice a rachetelor;
• Serviciul de Luptă Căutare-Salvare, inclusiv Serviciul Medical Militar de Urgenţă – se poate executa numai pe timp de zi. Continuarea instrucţiei personalului navigant sub standardele cerute (într-un ritm de 10-20 de ore de zbor/an/ pilot), asigură doar menţinerea în bareme, nu şi pregătirea tactică şi antrenamentul necesar executării misiunilor în orice condiţii;
• celelalte servicii de luptă (supraveghere electronică, comunicaţii şi informatică, supraveghere CBRN, intervenţie EOD etc.) se execută cu limitări, determinate de starea echipamentelor, nivelul tehnologic al acestora, deficitele de dotare şi neasigurarea resurselor pentru mentenanţă şi reparaţii;
• supravegherea spaţiului aerian şi avertizarea timpurie se asigură cu potenţial limitat, în condiţiile posibilităţilor reduse de menţinere a parametrilor de descoperire a radarelor FPS-117 şi TPS-79(R) fără alocarea bugetară necesară susţinerii contractelor de suport logistic prin NSpA (NATO Support Agency);
• transportul aerian strategic se poate executa în limita a opt curse, acoperindu-se nevoile pentru teatrele de operaţii, conform documentelor şi înţelegerilor naţionale şi internaţionale;
• nu se asigură menţinerea operaţionalizării anumitor capabilităţi, cum ar fi: CSAR (Combat Search and Rescue) şi HTM (elicoptere de transport);
• nu se poate realiza capacitatea operaţională finală pentru detaşamentul de opt elicoptere de transport NATO, destinat asigurării contribuţiei la NRF 2016 (NATO Reaction Force);
• nu se poate asigura iniţierea operaţionalizării unor detaşamente formate din elicoptere şi avioane pentru sprijinul Forţelor pentru Operaţii Speciale;
• capacitatea de asigurare a zborurilor speciale, umanitare şi pentru misiuni de intervenţie se va reduce semnificativ, din cauza insuficienţei alocaţiilor bugetare pentru susţinerea mentenanţei şi suportului logistic a misiunilor, corespunzător standardelor de siguranţă aeronautică;
• nu se pot executa zboruri de antrenament pentru exerciţiile trageri sol-aer simulate în poziţiile de bază/poligonul Capul Midia şi nu se poate asigura resursa de aviaţie pentru îndeplinirea planului de cooperare cu celelalte categorii de forţe ale armatei, inclusiv sprijinul forţelor de operaţii speciale;
• nu se poate realiza instruirea personalului navigant şi a controlorilor de zbor în poziţii înaintate pentru misiuni aer-sol.”
Hai sa traducem putin, daca a fost prea mult de citit. In esenta, pilotii romani zboara atat de putin, incat atunci cand sunt pusi in fata unor misiuni reale, isi risca practic vietile, neavand pregatirea necesara pentru indeplinirea acelor misiuni. Si totusi, n-am auzit pana acum ca vreun pilot/echipaj al Fortelor Aeriene sa se sustraga de la indeplinirea misiunilor, desi toti sunt constienti ca au nevoie de mult mai mult antrenament.
E ca si cum ai lua un tanar care abia termina scoala de soferi, l-ai pune intr-o masina de Formula 1 si ai avea pretentia nu sa incheie cursa fara sa provoace vreun accident, ci sa termine macar pe podium, daca nu chiar sa castige!
Din cauza deficientelor de pregatire, dar si a tehnicii, capabilitatile Cautare-Salvare sunt mai mult teoretice. De ce e asa important? Va mai amintiti accidentul lui Iovan din Apuseni? Va mai amintiti cat s-a batut moneda pe elicopterele MEDEVAC de la Campia Turzii si cum s-a aratat, complet nedrept, cu degetul spre militari? Ei bine, iata raspunsul. Pentru ca nu s-au alocat bani, oamenii aia nu isi pot face treaba decat in anumite conditii specifice. Nu-i asa ca acum ati fi de acord cu alocari bugetare suplimentare pentru ca elicopterele alea sa poata interveni la urgente si noaptea, si cand e ceata, si cand ploua sau ninge?
Radarele noastre, care-s inca bune spre foarte bune, sunt folosite la doar o mica parte din capacitate pentru ca nu sunt bani pentru mentenanta. Mai simplu, ca orice echipament pe care il folosesti ani la rand, si radarele astea au nevoie de intretinere, au nevoie de piese de schimb. Numai ca Fortele Aeriene n-au bani pentru lucrurile astea!
Treaba este mult mai maro in caz de, Doamne fereste!, razboi, Aviatia Militara putand face, in cel mai bun caz, act de prezenta timp de o zi sau maxim doua!
In zilele astea se vorbeste tot mai mult, chiar presedintele Iohannis a facut-o, despre majorarea bugetului Apararii pana la pragul de 2% din PIB. In situatia dramatica in care se afla Armata Romana, in totalitatea ei, astazi, mi se pare un prag mic. Autorii studiului sustin ca si prin atingerea si mentinerea acestui prag de finantare, decalajele uriase la nivel de pregatire, dotare, mentenanta ar putea fi mult reduse in urmatorii 5-7 ani.
Poate parea un orizont indelungat, insa daca ne gandim ca in ultimii 25 de ani nu s-a facut, practic, nimic in acest sens, este un bun inceput.
Articolul de fata se vrea un semnal de alarma, o trezire la realitate. Fortele Aeriene, si nu numai ele, sunt cu un picior si jumatate in groapa. Este trecut de ceasul al 12-lea. Daca nu vor veni bani in cel mai scurt timp, ne vom trezi in pragul unui conflict care pare inevitabil la voia sortii, pusi sa ne aparam cu prastii si bate in fata celor care au mitraliere si tancuri.
0
0
Dormiți liniștiți.