Am decis, nu mai scriu despre morti. Despre mortii din aviatie.
N-am uitat nici de Foozie si nici de Kiru sau Biker. Pur si simplu nu vreau sa mai scriu despre morti. Despre cine-au fost si, mai ales, despre cum si cand au murit. Am ajuns la concluzia ca asa nu le onorez memoria, ba chiar le-o patez daca aduc in prim plan doar faptul ca au murit.
De-acum, in masura in care se va putea, vreau sa scriu despre ei si despre toti ceilalti. In loc de un articol sec care „comemoreaza” trei ani de la moartea lui Kiru, vreau sa scriu povestea „nebunului” care a refuzat sa plece in SUA pentru a pilota MiG-ul 21 in cadrul Fortelor Aeriene. In loc sa amintesc o data pe an de teribila si dureroasa lupta, ultima, pe care a dus-o Foozie, vreau sa scriu despre cum era pe aerodrom, cum devenise, fara sa vrea practic, un Doru Davidovici modern.
Asadar, ca sa raspund celor care ma intrebau, nu mai scriu despre morti. Vreau sa cinstesc niste oameni, niste PILOTI, nu sa rascolesc evenimente dureroase pentru cei care le-au fost apropiati.
Daca aveti asemenea povesti reale despre cei care nu mai sunt, despre cei care sunt, despre cei care vor fi, astept cu nerabdare sa ma contactati pe adresele redactiei ca sa le transpunem in articole.I’ve decided, I’ll won’t write about deads. About deads of aviation.
I didn’t forget about Foozie and I didn’t forget about Kiru or Biker. I just don’t want to write about dead pilots.
0
0
Average Rating