Sambata noaptea, Muzeul National al Aviatiei Romane a fost deschis publicului, institutia facand parte din programul “Noaptea Muzeelor”.
Cum pana acum n-am bifat nicio prezenta printre avioane la “Noaptea Muzeelor”, am zis ca 2013 e anul cu noroc. Profitand de treaba avuta prin oras, am dat o fuga la muzeu. O fuga ce s-a transformat intr-o vizita prelungita.
Prima surpriza am avut-o atunci cand am ajuns in apropierea muzeului. Presupunand ca parcarea proprie si personala a muzeului, unde am mai tras cu alte ocazii, e arhiplina, m-am apucat sa caut un loc unde sa las masina pe stradutele din apropiere. Stradute care erau pline ochi! In prima faza am crezut ca e vreun club de fite prin zona si cum era sambata seara…
Am lasat totusi masina pe o margine de trotuar si am purces tacticos catre intrare. Ideea cu clubul mi s-a spulberat destul de repede, pe masura ce ma apropiam de muzeu. O multime de oameni, neasteptat de multi pentru mine, se indrepta catre intrare… care cu masinile, care cu bicicletele, care pe jos, toti isi doreau sa vada avioanele.
Am ajuns si la muzeu si am vazut o curte plina cum nu cred ca a fost vreodata. Mi-am facut rapid un plan de atac, am mers catre pavilionul central, urmand ca apoi sa vizitez celalalt pavilion si „stradutele” care fac legatura intre ele. Pe final urma sa ma delectez cu expozitia statica (aici folosesc cuvinte mari) de afara.
Pavilionul central al Muzeului Aviatiei era plin. Am ramas placut surprins sa ii vad pe vizitatori stand minute bune in fata standurilor cu imagini si insigne, acordand o atentie destul de mare micilor detalii. IAR-ul 80 a fost un fel de mica vedeta, la fel ca expozitia permanenta a maestrului Taralunga, de sus.
Am depasit momentul dupa cateva zeci de minute si am luat in piept „stradutele” care fac legatura cu celalalt pavilion. Aici au inceput si dezamagirile. Pitiponci si pitipoance, cocalari si cocalare, tocuri cui si platforme de 15 pe piatra cubica, fustite, pantalonasi, parfumuri ieftine, machiaj in exces si tot tacamul. Iar asta nu ar fi nimic, pana la urma fiecare e liber sa fie cat de pitiponc vrea. Dar erau glumitele, acele glumite de semianalfabeti certati cu scoala, dar care au ultimul model de telefon mobil in mana. In mana, sa-l vada lumea. Glumitele cocalarilor care habar nu au cine au fost un Serbanescu, un Bazu, un Darjan, dar care rad ca imbecilii cand vad expuse uniformele de acum 70 de ani.
Iar afara lucrurile erau si mai rele. E drept ca nici avioanele ponosite nu faceau o impresie foarte buna, insa… Am cedat in momentul in care un grupulet galagios de adolescenti ascultau incantati explicatia savant-cretina a unui individ.
Uite, ba, si asta are ‘afterburner’! Asta dupa ce confundase rezervoarele suplimentare de langa 21 cu nu-stiu-ce rachete de care a aflat dintr-un joc. Si dupa ce stabilise doct ca tubul Pitot al lui 710 e o ‘teava’ cu sageti care are un rol abstract, probabil sa faca avionul mai lung.
Avioanele de la Muzeul Aviatiei sunt, asa cum le-au descris toti cei care au fost pe acolo, in stare jalnica. Marea majoritate au vopseaua distrusa, am vazut plexiglas de cockpit ingalbenit pentru ca nu a fost protejat deloc, am vazut cocarde de pe avioane cu zgarieturi gen „Fanica 2009 Ramnicu Valcea”, am vazut carlinga probabil fortata si rupta…
Sniperul arata tot mai jalnic, „Batrana Doamna” 1120 are o alta pozitie fata de cea pe care o stiam si o infatisare trista (imi parea ca ii curg lacrimi de rugina) iar „Papagalul” 8006 este bataia de joc a teribilistilor in mare parte din cauza „penajului” decolorat.
Printre zecile, sutele, de boturi rujate strident si incordate catre vreun con de MiG-21 sau printre multele brate „lucrate” la sala, tatuate cu motive tribale de care ar rade zile intregi orice bastinas, agatate fotogenic de cate-o aripa, am incercat sa fac cateva poze. Din pacate, tehnica nu m-a ajutat deloc iar ceea ce doream a fi fotografii artistice sunt, de fapt, niste kitch-uri „trase” cu telefonul mobil.
0
0
Bai Mariuse 🙂 …bravo ca te-ai dus, tu esti pasionat de aviatie, dar eu personal n-am sa inteleg niciodata „Noaptea Muzeelor”. Pretul unui bilet este pur si simplu ridicol de mic, iar cu exceptia muzeului Antipa, restul sunt mai tot timpul goale pusca…Dar se pare ca este de bonton ca toata „lumea buna”, aia te te-a enervat pe tine, sa faca turul muzeelor in aceasta noapte snoaba.
Pacat ca ti-ai pierdut timpul pe acolo, mai ales ca sunt oamenii la Muzeul Aviatie cu care a fi putut sta de vorba, doar tu singur in tot muzeul.
Nopate Muzeelor=Nopatea Tampitilor si a celro cu patru clase…corect bre?! Te mai duci si la anul, odata ce te-ai fript odata?! 🙂 🙂
Cand am vazut cozile interminabile la intrari, stiind ca la Muzeul de Arta de exemplu, pe langa care trec aproape zilnic, nu este tipenie intr-o zi normala, mi s-a facut lehamite…
Bre, partea foarte buna pe care n-am cuprins-o in articol e ca am vazut destul de multi parinti cu copilasi de mana printre avioane.
Nu stiu dac-o fi de de bon=ton, daca ii incanta intrarea gratis sau orice altceva, insa daca s-o „lipi” aviatia de macar 2-3 dintre copilasi aia eu zic ca merita toata cocalareala. Si, ca sa iti raspund la intrebare, sunt sanse mici sa mai ajung si anul viitor sau in oricare alt an 🙂
Pai si pe mine ma batea gandul sa ma dus cu aia mica, dar mi-am luat seama, prea multa aglomeratie. Si aia mici la ce sa se lipeasca Mariuse?! Industrie ioc, aviatie militara ioc, poate la civila sau sportiva…
Pai si la Aeroclub daca ajunge un copil tot e un castig. Si daca va lua in considerare Academia de Aviatie Civila e un castig. Tot aviatie e si asta. Si poate ca daca va exista un interes mai mare in viitor, poate ca si in Fortele Aeriene vor fi niste lucruri altfel, schimbate in bine.