FA-50, varianta ”de atac” a lui T-50, un avion de antrenament avansat dezvoltat de Korea Aerospace Industries în colaborare cu Lockheed Martin devine o opțiune tot mai des luată în calcul de statele care nu își permit investiții importante în aviația militară.
Dar cât de capabil este un avion dezvoltat dintr-o platformă de antrenament?
Atunci când vorbim despre avioane de antrenament ne gândim în mod tradițional la avioane de dimiensiuni reduse, foarte manevrabile, care sunt utilizate pentru a învăța anumite caracteristici de zbor și de efectuare a diferitelor misiuni.
Tot tradiția face ca multe dintre platformele de antrenament avansat să fie dezvoltate în versiuni de atac ”ușor”. Dacă tot te antrenezi pentru lansarea unor arme, le poți integra pentru a le folosi și în context real. De aici termenul de ”ușor”, pentru că deși vorbim despre armament real, este totuși integrat la un nivel redus comparativ cu platformele clasice.
Ei bine, lucrurile par a se schimba odată cu noile platforme de antrenament avansat, care au evoluat extrem de mult din punct de vedere al capabilităților. Iar acum vine aproape natural etapa dezvoltării variantei complet militarizate.
Principalul avantaj al acestor avioane, și al lui FA-50 în particular, este prețul redus comparativ cu cel al platformelor clasice multirol. Practic, ai o aeronavă care poate efectua în jur de 80% dintre misiunile unui avion de luptă la cam 60% din costul lui. Cum diferența la nivel de capabilități constă în misiuni high-end să le spunem, pe care multe forțe aeriene oricum nu le accesează (de ex. decizia României de a nu integra pe flota de F-16 racheta de croazieră AGM-158 Joint Air-to-Surface Standoff Missile – JASSM) rezultă o variantă extrem de accesibilă pentru misiuni de bază.
Să luăm o comparație care este foarte populară pe la noi, dar nu numai. Bulgaria a cumpărat 16 avioane -F-16 noi-nouțe, în cea mai modernă variantă, cu aproximativ 2,5 miliarde de dolari, cam 2,3 miliarde de euro. Sigur, în banii ăștia sunt incluse armamentul, pregătirea, suport logistic și așa mai departe. Dar este un cost al programului. Polonia a decis să cumpere avioane FA-50 din Coreea de Sud, iar pentru a grăbi procesul de livrare și integrare le ia în două variante – FA-50GF (Gap Filler), cu un nivel de echipare de bază, și FA-50PL (Poland), echipate conform caietului de sarcini. Costurile sunt de 700 de milioane de dolari pentru 12 avioane FA-50GF și de 2,3 miliarde de dolari pentru 32 de avioane FA-50PL.
Dacă mergem doar pe această variantă din urmă, Polonia plătește mai puțin decât Bulgaria pentru de două ori mai multe avioane! 2,3 miliarde de dolari pentru 32 de avioane versus 2,5 miliarde de dolari pentru 16 avioane.
Sigur, vorbim despre capabilități diferite, dar dacă suntem sinceri este greu de crezut că Bulgaria va folosi avioanele F-16 la misiuni pe care FA-50PL nu le pot efectua sau pe care nu le vor efectua.
Și pentru că am ajuns la capitolul capabilități, ne putem uita puțin la ce capabilități au avioanele FA-50 sud-coreene, care efectuează misiuni de luptă de un deceniu deja. Ei bine, vorbim despre 4,5 tone de armament pe care avionul le poate lua la bord, printre care se numără rachetele aer-aer AIM-9 Sidewinder, rachete aer-sol AGM-65 Maverick, bombe ”inteligente” Joint Direct Attack Munition – JDAM și altele.
În plus, varianta FA-50PL va veni cu radar AESA, rachete aer-aer cu rază medie de acțiune și noi tipuri de armament ce pot fi integrate, plus capacitatea de realimentare în aer.
Practic și simplu spus, un FA-50PL va putea efectua mai toată gama de misiuni pe care o poate efectua la modul concret un F-16, aducând în plus robustețe și un cost de operare mai mic. Sigur, vorbim în contextul misiunilor de luptă pe timp de pace, pentru că la război e încă discutabil dacă un FA-50 poate efectua cu succes misiuni de superioritate aeriană sau de Close Air Support într-un mediu tactic contestat.
3
1
Average Rating