Airshow-ul de la Constanța a fost unul atipic, în sensul în care pentru destul de mulți oameni s-a transformat într-o experiență nu tocmai plăcută din cauza unor așteptări nerealiste întreținute de organizatori. Altfel, a fost un spectacol mai mult decât agreabil, care ar putea fi depășit doar de BIAS, dar nu cu mult.
Bun, pentru început să începem cu lucrurile pozitive, pentru că au existat și din acestea din plin. Vorbim, în primul rând, despre participare. Dacă Aeroclubul României tinde să intre pe nedrept la categoria ”și altele” pentru că ține în viață sezonul de airshow-uri din România, elementele de noutate au fost cele militare.
Eurofighter-ul Typhoon al Forțelor Aeriene Italiene, proaspăt ”eliberat” din misiunea NATO Enhanced Air Policing din România, a fost punctul central, deși poate nu ar fi trebuit să fie. A fost expus lângă public, dar pe partea de platformă de folosită pentru parcarea avioanelor, deci nu foarte accesibil. F-urile 16 ale Forțelor Aeriene Române au fost anunțate, auzite și cât de cât văzute. Elicopterele militare americane, Apache, la sol și în aer, Black Hawk, în aer, și Chinook, doar la sol, au reprezentat noutăți spectaculoase.
La Chinook-ul expus la sol, de exemplu, pentru care americanii au facilitat vizitarea interiorului, a fost coadă de zeci de persoane pe tot parcursul zilei, el fiind fără discuții vedeta de la Constanța.
Per total, așa cum am spus la început, a fost un airshow mai mult decât agreabil, peste media celor care sunt organizate în România în ultimii doi ani. Au existat însă mai multe neajunsuri care au stricat puțin experiența.
Iar aici, în primul rând, este decizia organizatorilor de a supralicita anumite participări. Eurofighter Typhoon a fost probabil cel mai așteptat, iar faptul că pilotul italian a efectuat numai două treceri a reprezentat o dezamăgire substanțială. Dacă ar fi fost prezentat clar ca un guest star, care rămâne pentru poze pe tot parcursul airshow-ului, iar la final decolează spre Italia, nu cred că impresia ar fi fost aceeași. La fel cu avioanele F-16, care au venit de la Borcea pentru 3-4 treceri la joasă înălțime și atât, fără a se specifica totuși clar că doar atât vor face. Și, bineînțeles, vorbim de Chinook, care a fost anunțat și dinamic și care nu a mai zburat cu zero explicații.
Aș mai adăuga faptul că exercițiul tactic s-a desfăsurat în zona dintre platforma de parcare și pistă, lucru absolut normal, doar că publicul a văzut și nu prea ce se întâmplă. Poate ar fi fost o idee să fie mutate unele dintre avioane ceva mai spre stânga pentru a elibera câmpul vizual.
Și cred că una dintre cele mai mari probleme a fost lipsa umbrelelor. Am înțeles că a fost vânt puternic și că umbrelele nu au putut fi amplasate în zona de food, dar așa cum ulterior câteva au putut fi deschise într-o zonă adiacentă și ancorate în pâmânt, cred că se putea face acest lucru de dimineață și la un nivel mai mare, cu mai multe umbrele. Înțeleg că la vip nu a existat această problemă, dar pentru publicul larg umbra și apa au fost mai valoroase ca aurul.
Nu vreau să închei fără a menționa totuși evoluțiile Aeroclubului României. Mi se pare că, cel puțin în ceea ce privește Hawks of Romania, se vede cu ochiul liber o evoluție. A existat un moment de acalmie între schimbarea de generații când părea că formația merge din inerție, dar acum e clar că ”lupii tineri” încep să aibă tot mai multă încredere și experiență, lucruri care se văd în demo.
Și tot aici aș adăuga faptul că, deși Eurofighter-ul a fost cel mai așteptat, cel mai aplaudat moment a fost ruperea formației de 4 Extra 330 SC. Cred că Hawks au un potențial încă uriaș, cred că sunt elemente spectaculoase ce pot fi integrate încă în demo, cred că experimentarea elementelor pirotehnice e abia la început și mai cred că în unul sau doi ani vor ajunge la apogeu. Din punctul ăsta de vedere, cred că România va fi așezată pe harta airshow-urilor europene de această formație, dacă își continuă evoluția.
Un P.S. la P.S. este Andreea Bănesaru. Fata asta începe să se transforme în vedeta Aeroclubului și sper să fie lăsată să continue pe acest drum pentru că are potențialul să devină un vector de imagine excelent pentru instituție în sine, dar și pentru echipa de acrobație. Mi-aș dori ca măcar unul dintre băieți să înceapă să fie mai prezent în ceea ce înseamnă apariții media, dar să vedem ce se întâmplă. Ah, și ca să fiu primul care o spune, ar ajuta enorm de mult la imaginea Hawks dezvoltarea unei rutine pre și post evoluție: înainte de evoluție să încerce un mini-sincron pe pregătirea avioanelor, iar post evoluție să meargă in corpore în zona de public pentru autografe, eventual împărțit stickere, poze etc. Le-ar crește exponențial nivelul de expunere.
Per total, Constanța Black Sea Air Show 2023 a fost un spectacol bun, unul după care pot spune că a meritat efortul. Sper ca organizatorii să învețe din sincope, să fie receptivi la feedback și, foarte important, să încerce să continue tradiția asta și în 2024. De aceea spun că ne revedem la anul!
2
0
Ma pregateam sa-mi umflu penele dar am citi inainte dar intai am citit tot articolul.
Felicitari pentru indulgenta oricum!
As mai adauga ca programul nu a fost respectat aproape deloc, am venit cu copii si am indurat cu stoicism 5 ore de vant si soare (nocul nostru ca am avut o umbrela de acasa) timp in care nepotul meu de 14 ani care aspira la o cariera de pilot a asteptat cu sufletul la gura sa vada si sa auda macar un forțaj. Din pacate a clacat in jurul orei 16 si am plecat spre Buzau, noi fiind veniti pentru acest eveniment. Totodata la acea ora am observat ca o mare parte din vizitatori plecasera deja noi ingrosandu-le randurile.
Mentionez ca am fost si la ediatia intai si cred ca atunci totul a fost la superlativ, cel putin din pdv al programului evolutiilor.
Daca am omis cate ceva mai scrieti si voi.
Numai bine!
Ati redat atmosfera si inconvenientele acestui airshow intr-un mod corect si argumentat, ceea ce este de apreciat. Achiesez la tot ce ati scris cu o mica exceptie: nu sunteti primul care a scris despre oportunitatea binevenita a unei sesiuni de autografe oferite de (macar o parte din) pilotii participanti. Aceasta „onoare” imi apartine mie, puteti verifica recenziile de pe pagina Constanta Black Sea Airshow si imi veti da dreptate. Oricum, nu este o idee noua deoarece in strainatate a devenit, cred, deja standard. Cu toate acestea, ar fi ceva inedit pentru publicul spectator din Romania sa existe o astfel de sesiune de autografe si m-as bucura mult ca organizatorii de airshow-uri sa o puna in practica.