Romania si-a exprimat, prin vocea ministrului Apararii, Corneliu Dobritoiu, intentia clara de a cumpara avioane militare folosite, asta desi piata mondiala a aparatelor de zbor se afla in cel mai bun moment, din punctul de vedere al potentialului cumparator, din intreaga istorie.
Perioada 2010-2020 este una critica in multe tari. Flotele de avioane militare ajung la finalul resursei de zbor si trebuie inlocuite pentru a pastra credibilitatea pe plan extern si un minim de securitate in planul intern.
Companiile producatoare, lovite puternic de criza financiara, au ajuns in punctul in care fac cele mai bune oferte de vanzare, disperarea ca vor ajunge sa isi inchida fabricile cuprinzandu-le pe multe.
De asemenea, guvernele tarilor care au o asemenea industrie se implica pentru ca o fabrica inchisa inseamna mii de locuri de munca desfiintate, mai putini bani la bugetul de stat si asa mai departe.
Astfel ca se ajunge in situatia ca jucatorii de piata sa se intreaca in oferte care mai de care mai atractive in incercarea de a-si vinde avioanele si de a pastra liniile de productie operationale inca 5-10 ani, perioada in care spera sa „inhate” alti si alti clienti.
„E o perioada excelenta pentru a cauta chilipiruri pe piata avioanelor militare”, scria, nu cu mult timp in urma, analistul Loren B. Thompson, de la Lexington Institute. Si cata dreptate are!
Cum poate profita Romania
Pentru a intelege bine ce inseamna acest moment favorabil din piata, sa luam exemplul concret al Romaniei. Tara noastra are nevoie, potrivit angajamentelor NATO, de minim 48 de avioane supersonice de vanatoare. In mod evident, nu isi permite atat de multe, desi polonezii au facut o afacere excelenta cu un deceniu in urma.
Sa spunem asadar ca Romania vrea si trebuie sa cumpere 24 de avioane noi pentru a dota cele doua baze aeriene care asigura misiuni de politie aeriana.
Aceste doua escadrile ar costa, acum, in jur de 1,5 sau poate chiar doua miliarde de euro. Multi bani, intr-adevar. Insa e un cost estimat pentru tot ceea ce inseamna avioane, armament, pregatire piloti si tehnicieni, modernizare infrastructura. Sa nu uitam ca, in urma cu 3 ani, suedezii ne-au propus un contract de achizitie a 24 de avioane Gripen pentru un miliard de euro, dar i-am refuzat, ca nici atunci nu aveam bani.
Aceste doua miliarde de euro, ca sa luam in discutie varianta cea mai scumpa, nu ar trebui platiti maine. Pentru ca piata se afla intr-un moment delicat, producatorul, impreuna cu guvernul tarii respective, cauta solutii de finantare pentru cumparator.
Asta inseamna ca Romania, in cazul in care s-ar inhama la asa ceva, ar contracta un credit extern, garantat de o tara dezvoltata si credibila si care ar avea si o dobanda preferentiala, spre deosebire de imprumuturile care se tot fac de la FMI, Banca Mondiala si asa mai departe. Mai mult, ar exista si o perioada de gratie de vreo 2-3 ani, timp in care noi n-am plati nimic, dar am beneficia de produsele cumparate.
O estimare a celor de la Saab ducea rata anuala a creditului pentru avioane pe la doua sute de milioane de euro. Suma pare mare, dar trebuie sa ne gandim la faptul ca Romania va plati oricum in jur de 100 de milioane de euro anual pentru 12 avioane la mana a doua, aproape la fel de vechi ca MiG-urile noastre.
Avantajul indiscutabil al unui program de achizitie de avioane noi il reprezinta offsetul oferit de producator. In functie de negocierile dintre parti, offsetul acesta poate fi, mai mult sau mai putin, echivalent cu banii platiti pe aparatele de zbor.
Concret, daca Romania plateste doua miliarde de euro, compania care fabrica avioanele, sprijinita de statul in care isi are sediul, investeste in tara noastra un miliard – un miliard si jumatate de euro. Vorbim de investitii directe, creare de locuri de munca, de taxe ce vor fi platite anual la bugetul de stat.
Mai mult, producatorii sunt tot mai dispusi sa accepte transferul tehnologic. Asta inseamna ca investitiile lor se vor concentra in zona industriei de aparare, vom avea fabrici care acum sunt pe butuci (exemplul Avioane Craiova S.A. este cel mai bun) care vor fi preluate, vor fi repuse in functiune si la care vor lucra specialisti de top din Romania.
Romania nu-si permite avioane scumpe
In ciuda a ceea ce tot spune ministrul Dobritoiu, sunt sanse infirme ca, in urmatorii 30 de ani, Romania sa isi permita un avion de generatia a 5-a, fie ca el se numeste F-35 sau altfel. Avionul american are deja un cost exorbitant, cea mai recenta analiza plasandu-l in jurul sumei de 160 de milioane de euro per aparat.
Asadar, avem nevoie de un avion nou, care sa poata rezista in dotare, cu modernizarile de rigoare, atunci cand va fi cazul, tot atat cat a rezistat MiG-ul 21, in jur de 35-40 de ani.
De ce atat de mult? Pentru ca, asa cum spun mai toti cunoscatorii, ne aflam in cel mai bun moment. Daca vom cumpara acum avioanele la mana a doua anuntate de ministrul Dobritoiu, in 10-15 ani ele vor necesita inlocuirea. Numai ca, in 15 ani, avalansa asta de oferte s-ar putea sa nu mai existe. Unele companii vor constata ca nu pot tine linia de productie deschisa si o vor inchide. Altele vor renunta la avioanele model mai vechi, pe care ni le permitem, pentru a le produce doar pe cele noi. Asa ca avantajele de acum vor fi mult mai putine peste ani.
De aceea, este extrem de importanta gestionarea momentului actual. Sigur ca domnul ministru are dreptate atunci cand spune ca optiunile, pe piata aparatelor folosite, sunt limitate si ca, daca nu luam F-16 din Portugalia, sunt sanse mari sa nu mai gasim nimic.
Doar ca piata avioanelor noi este cumva „pe plus”, cam ca piata imobiliara de la noi, si toata lumea cauta sa vanda potentialilor cumparatori reticenti si fara bani.
0
0
Average Rating