Tensiunile dintre China și Taiwan sunt la cote alarmante, care n-au mai fost atinse de la primele două crize ale strâmtorii Taiwan, când cele două tabere s-au aflat în conflict direct. Și chiar dacă Beijingul susține că vizita speakerului Nancy Pelosi în Taipei este motivul, în realitate aceasta este doar motivul aparent.
Recent, autoritățile chineze au lansat un studiu (white paper) prea puțin dezbătut de ”specialiștii” români prin care transmit cum văd desfășurarea relațiilor cu Taiwanul de acum înainte.
Acest studiu al Biroului pentru Relații cu Taiwanul din Consiliul de Stat chinez arată că blocada insulei este o acțiune atent pregătită și planificată, care aștepta doar catalizatorul potrivit pentru a fi lansată.
”Reunificarea” prin ochii Beijingului
Studiul lansat de chinezi se numește ”Întrebarea Taiwan și reunificarea Chinei în noua eră” și vine cu o serie de elemente foarte interesante în ceea ce privește viziunea liderilor de la Beijing. Este al treilea studiu de acest fel și de departe cel mai agresiv.
În primul rând, studiul transmite clar că Taiwanul este o provincile chineză care va reveni alături de ”patria mamă” într-un fel sau altul, mai degrabă mai repede decât mai târziu.
Chiar dacă se insistă pe faptul că ”reunificarea” trebuie făcută pe cale pașnică, autoritățile chineze avertizează cât se poate de direct că țara lor are capacitatea de a forța această decizie pe cale militară.
De asemenea, partidul aflat la putere la Taipei, DPP – Partidul Democratic Progresiv – este identificat ca fiind nu doar o forță politică ce se opune intențiilor Chinei, ci ca una care militează în mod direct pentru independența Taiwanului. Sunt mai multe referiri la inamicul DPP, iar asta arată, printre multe altele, cât de dificile vor fi discuțiile dintre cele două părți pentru detensionarea situației.
Un element cheie de comunicare este sintagma ”o țară, două sisteme” pe care China încearcă din răsputeri să o promoveze. Practic, Beijingul transmite cetățenilor taiwanezi că viața lor nu se va schimba absolut deloc după ”reunificare”, insula păstrându-și sistemul de organizare din prezent. Cum exemplul Hong Kong este cât se poate de actual, sunt minoritari cei care chiar cred în promisiunile chineze.
”Criza taiwaneza” este una atent plănuită
Deși comunicarea Chinei cu privire la acțiunile militare din ultimele săptămâni se concentrează să arate cu degetul partea americană, susținând că exercițiile din jurul Taiwanului sunt doar o reacție la vizita lui Nancy Pelosi în Taipei, realitatea este complet diferită.
Exerciții militare de o asemenea amploare nu pot fi pregătite de pe-o zi pe alta. Doar faza finală a coagulării forțelor în jurul principalelor baze durează luni de zile. Pregătirea completă este mult mai compleză și a necesitat cu siguranță mult mai mult timp, astfel că această cascadă de declarații războinice poate ține doar pentru cei care nu verifică informațiile.
Apoi, studiul acesta, care a făcut valuri în social media chineză, nu a fost nici el scris într-o seară. Este un document foarte bine pregătit, analizat și revizuit pentru care s-a așteptat un moment oportun pentru lansare.
Nu în cele din urmă, cea mai mare problemă a Chinei vine din… Statele Unite. Această problemă se numește ”Taiwan Policy Act of 2022”.
Această inițiativă legislativă americană, ce nu a fost încă adoptată, dar care are șanse mari să fie, va aduce un boost uriaș mișcării de independență din insulă.
Inițiativa prevede un consistent pachet de asistență militară, de 4,5 miliarde de dolari în 4 ani, dar poate mai important sprijin american pentru ca Taiwanul să ia parte din nou în diferite organisme internaționale și organizații multinaționale de comerț.
Dacă, sau când, acest lucru se va întâmpla, Taiwanul va începe să fie perceput tot mai mult ca un stat de sine stătător și mai puțin ca o provincie chineză rebelă, dinamitând practic toate eforturile diplomatice ale Beijingului din ultimii 30 de ani.
Ce urmează?
Cumva paradoxal, este foarte greu și, în același timp, foarte ușor de anticipat ce se va întâmpla. Sau de încercat.
Atitudinea americană față de exercițiile militare chineze din jurul insulei este una foarte relaxată. Chiar dacă este cea mai gravă criză din strâmtoare din ultima jumătate de secol, americanii protestează cu jumătate de gură și urmăresc cu atenție și îngrijorare, vorba celui care se visează pe la NATO.
Taiwanezii sunt și ei în alertă, dar nu prea. Pentru un stat înconjurat de un inamic care și-a declarat intențiile de a-l cuceri, Taiwanul este neașteptat de calm. Sigur, sunt niște declarații războinice, au avut loc și niște manevre militare relativ convingătoare, dar cam atât.
China, la rândul ei, face un pas în față și doi înapoi. Da, exercițiile acestea sunt cele mai agresive de la confruntările din anii 50, dar atât. Spațiul aerian taiwanez nu este blocat, rutele navale comerciale nu sunt blocate. Avioane zboară zilnic între insulă și teritoriul chinez, afacerile continuă.
Tensiunea aceasta este una ridicată, dar pare foarte artificială. Niciuna dintre părți nu are interesul de a schimba statutul incert al taiwanului și, dincolo de aceste flexări de mușchi (Pelosi care arată că ignoră amenințările chineze, Xi Jinping care arată că are armată puternică etc.), pare că se dorește revenirea la calmul relativ de acum un an.
Problema este că drumul spre detensionare este lung și complicat. Dacă legislația americană trece, China e forțată să reacționeze cumva. Cum va reacționa nimeni nu știe, dictaturile fiind prin definiție imprevizibile, dependente de toanele liderului suprem.
Cu toate acestea, un conflict ar aduce pierderi pentru toată lumea în momentul de față pentru că, dat fiind războiul lui Putin din Ucraina, nimeni nu este pregătit pentru o confruntare directă între cele mai mari puteri economice și militare ale planetei.
0
0
Average Rating