Americanii de la Bell Helicopter sunt în continuare foarte interesați de piața din România și vor să vândă elicoptere armatei. Am discutat recent cu Joel Best, Director Global Military Sales & Strategy în cadrul companiei din SUA și am aflat câteva noutăți pe care vi le împărtășim în cele ce urmează.
Prima și cea mai importantă veste este că Bell este interesată, așa cum spuneam. De ce e important? Pentru că o competiție cu mai mulți concurenți, așa cum este licitația pentru elicopterele militare, are șanse mari să ne aducă un contract bun.
Au existat și există discuții între partea română și cea americană despre acest subiect, numai că negocierile se poartă la nivel de guverne.
Dacă România va alege să cumpere elicopterele Viper și Venom o va face prin intermediul Foreign Military Sales (FMS), nu printr-o negociere directă cu producătorul.
De ce Bell și nu altceva?
L-am întrebat pe Joel Best de ce oferta lor e cea mai bună, pe masă fiind propuneri și din partea celor de la Airbus și PZL/Sikorsky. Aici trebuie să recunosc că răspunsul a fost unul bun.
Pe scurt, cei de la Bell spun că oferă cele mai bune elicoptere, nu neapărat cele mai ieftine. Sigur, un multirol poate îndeplini toate misiunile pe care le vrei, dar contează mult modul în care o face. Iar un elicopter multirol nu excelează la nimic. Face totul, dar nu tocmai perfect. Pe când Bell vine cu două produse specializate, Viperul de atac și Venomul pentru transport.
În plus, cele două aparate împart o foarte mare parte din componente, astfel că două aparate diferite pot fi întreținute și reparate relativ ieftin. Sau mai ieftin decât ar părea la prima vedere.
Sună destul de logic, nu?
Mai departe e o problemă de opțiuni ale cumpărătorului. Adică ce își dorește armata. Vor produse state of the art care îndeplinesc misiunile foarte bine sau vor elicoptere care să bifeze tipurile de misiuni, dar să le facă așa și așa.
Și aici mă gândesc la Puma SOCAT, care este multirolul nostru. Poate transporta trupe, poate fi echipat cu arme aer-sol, poate efectua misiuni CAS. Dar parcă nu e chiar un elicopter de atac, nu?
Vom avea ”fabrica” Bell în România?
Unul dintre principalele ”selling points” ale ofertei publice pentru România a fost mutarea unei linii de asamblare finală în țara noastră. Bineînțeles că am întrebat dacă propunerea aceasta mai este valabilă.
Aici discuția este mai amplă, în sensul că, la fel ca Airbus, cei de la Bell spun că trebuie să aibă logică din punct de vedere financiar. Cu alte cuvinte, că e nevoie de o comandă suficient de mare pentru ca ei să nu piardă bani asamblând elicopterele la noi. Ba chiar să câștige.
Joel Best spune că necesitățile curente ale României, 21 de elicoptere de atac, 24 de elicoptere multirol și alte 16 elicoptere multirol pentru Forțele pentru Operații Speciale, sunt suficiente pentru ca ei să deschidă o linie de asamblare finală aici. Nu a avansat însă un număr minim, prin urmare nu știm dacă o eventuale anulare a unei părți ar duce și la retragerea ofertei privind ”fabrica”.
Sentimentul meu, după câteva runde de discuții cu reprezentanții companiei, este că ei ar prefera altă modalitate de colaborare industrială.
Iar aici spun că au realizat un studiu privind posibilitățile indistriei românești de a se implica în producția elicopterelor Viper și Venom, perspectivele fiind foarte bune.
O nouă tactică?
Ultimul punct foarte interesant din această discuție este cel al strategiei de utilizare a elicopterelor.
Este clar că achiziția unor elicoptere de atac va impune o modificare doctrinară în armata română. Joel Best spune că tandemul Viper-Venom funcționează cel mai bine în tactica dezvoltată de US Marines.
Asta înseamnă că poți avea o bază mare denumită home base, unde se află și elementele de suport, de mentenanță, de pregătire chiar. ”Casa” elicopterelor pe scurt. Iar în folosirea lor apelezi la forward deployment.
Practic, poți trimite elicopterele oriunde ai nevoie și în număr relativ mic. Poți trimite 3 Viper și 5 Venom la un exercițiu, poți trimite alte două Venom la o aplicație a FOS, și încă 4 Viper la un alt exercițiu.
Sunt foarte robuste și, prin urmare, pot fi dispersate în teritoriu sau pe front cu echipe mici de mentenanță. Iar ăsta e un lucru ce trebuie învățat. Partea bună e că americanii sunt dispuși să ne ajute.
Concluzii
Oferta Bell Helicopter pentru România există, e pe masă. Partea română știe ce poate primi, probabil că știe în mare și cât trebuie să plătească pentru asta.
Mai departe depinde de noi. Trebuie să avem foarte clare câteva elemente: ce anume vrem, ce vrem să facem cu ce cumpărăm, cât suntem dispuși să plătim și ce beneficii ne dorim? Răspunsurile la aceste întrebări vor dicta câștigătorul într-un caz ideal.
A mai spus un lucru foarte bun domnul Best. Oportunitatea. Oferta Bell este pe masă acum. Ei, ca și competitorii lor, concurează și pe alte piețe. Peste un an, doi sau cinci condițiile ar putea fi altele.
Sigur că vor fi interesați să ne vândă în continuare, nimeni nu refuză clienții, dar în 5 ani ar putea avea o linie de asamblare finală în Coreea de Sud, Australia sau, de ce nu, Bulgaria. Deschiderea unei alteia în România ar putea deveni astfel prea costisitoare sau complet ineficientă. Oportunitatea este acum.
0
0
Pai deja ucrainienii ne-au furat startul, sa vedem mai multe detalii despre contractul lor. Si atunci nu vad in ce sens s-ar mai dezvolta si o linie in Romania. Bineinteles, daca platim, ne vor da 10 linii de asamblare….
https://defence-blog.com/news/ukroboronprom-starts-assembly-of-new-iroquois-utility-helicopter.html
Cred ca sunt lucruri diferite. Din ce spun cei de la Bell, nu se pune problema asamblarii lui Venom in alta parte momentan. Iar cand va fi cazul, probabil va fi vorba despre tandemul Viper-Venom.
In Ucraina se merge, cred, pe asamblarea modelelor 212 si 412 pentru operatori civili.
Si eu cred ca in special pentru 212/412, dar daca se va ivi ocazia in viitor, de ce nu si pentru Venom? Mi-2/8 sunt destul de batrane si la ei.
Este evident un fake news. Nici gand! Chiar ati vedea asa o combinatie: USA-Ucraina? cat de mica sa fi devenit lumea incat sa se opreasca Bell in Ucraina. istoric vorbind Bell n-a facut prea multe propuneri de colaborare industriala. Programul Dracula propus Romaniei prin 1996-1997 a fost una din putinele propuneri facute vreodata. „noroc”ca am fost destepti si am refuzat-o! De ce n-am repeta aceiasi isprava si acum?
SUA – Ucraina? Pai ia uita-te ce interese are SUA acolo, ca cat s-a investit pana acum, si ce potentiale pierderi ar avea daca ar lasa Ucraina singura.
Ati intrebat cam cat este ora de zbor? Dar timpul de imobilizare in mentenanta? Ca se cam laudau unii (baze de reparatii) ca la fiecare 100 FH dau jos tot de pe ele si efectueaza control de coroziune. Cam care este eficienta in acest caz aparte?
N-am intrebat acum, am facut-o alta data. Evident nu ni s-a raspuns. Tine de utilizator, de cat si cum folosesc aparatele. E raspunsul standard. Controlul de coroziune se face probabil prin teatrele de operatii care predispun la asta, nu in mod curent. Dar n-as putea sa spun exact ca asa e.
Ambele variante sunt „marinazed”. Adica „nema” coroziune! Fara scaldari cu apa dulce dupa zborul deasupra marii (varianta Puma). Sunt tratate anticoroziune inca de la inceput, dupa ambutisarea tablei pentru fuselaj. Cum altfel sa plece US Marines cu ele pe portavioane cu lunile! Mentenanta manata si de necesitate. O mare parte din componente nici nu au resursa alocata, sunt „pe viata”.
Bell Helicopter H1 – YouTube
Bell H-1 Marinization – English Subtitles – YouTube – aici arata chiar cum o fac