La Punctul de Operare Aeromedicala SMURD, cum este el denumit oficial, am ajuns dis de dimineata, un pic inainte de 8.00, ca sa pot prinde verificarea si pregatirea aparatelor de zbor. Preluata de purtatorul de cuvant al Inspectoratului, sublocotenentul Simion-Adrian Purza, suntem opriti pe drum ca sa ni se spuna ca un elicopter trebuie sa plece sa transporte doua persoane cu arsuri de la Targu Mures catre Capitala. O informatie care il va tine lipit de telefon in incercarea lui de a afla cat mai multe detalii si a le transmite redactiilor de stiri.
Pregatirea echipei si a echipamentului necesar deplasarii imi ofera ocazia de a-i vedea pe acesti oameni la lucru, fara ca vreo unul dintre ei sa mai bage in seama ziaristul care se invartea pe acolo cu un aparat foto atarnat de gat.
Ales pentru transportul pacientilor este un elicopter de tip Mi-17, aparat care in momentul ajungerii noastre pe pista, facea deja zborul de verificare. Odata realizata verificarea, o ambulanta este trasa in fata micutei cladiri ce serveste ca statie pentru personal. Totul decurge “ca uns”, fiecare stie pe ce echipamente sa puna mana si unde sa le aseze. Intre intrebari legate de detaliile misiunii si vreo doua glume facute pe seama colegilor, intregul echipament este pregatit si masina, flancata de doi medici si doi asistenti, se indreapta spre elicopter.
In tot acest timp echipajul care era in tura in ziua in care am ajuns eu la punct si-a desfasurat activitatea ca in orice alta dimineata. Aceasta incepe la ora 8.00 cu un briefing legat de conditiile meteo, de activitatea de zbor in spatiul aerian al tarii si mai ales in zona lor de interes, adica partea de sud, cu precadere zona Bucurestiului, cu eventualele restrictii de zbor. Se efectueaza vizita medicala, pentru a se asigura ca toti membrii echipajului sunt intr-o stare optima pentru efectuarea misiunilor.
Urmeaza apoi intalnirea cu echipa medicala care face parte din echipajul de zbor, le sunt si lor prezentate conditiile de zbor si eventualele probleme. Li se face apoi instructajul zilnic, legat de modul de colaborare dintre ei si piloti in elicopter sau modul in care pot sa coboare din elicopter. Toate aceste intalniri fac parte din pregatirea misiunii pentru ziua respectiva.
Odata incheiata aceasta etapa, se face un zbor de verificare. Prima parte a verificarii este cea la sol, realizata de tehnicieni terestri si apoi de comandantul de echipaj, iar in timpul zborului propriu-zis, la care participa ambii piloti, sunt verificate toate sistemele aparatului.
Cu toate pregatite incheiate, se asteapta solicitarile, care vin prin dispeceratul de urgenta 112. Cand primesc solicitarea, li se spune locul unde trebuie sa ajunga, cat mai exact posibil, urmand ca, pe baza informatiilor despre conditiile meteo sau restrictii de zbor, sa decida daca efectueaza sau nu misiunea. Daca decizia este una pozitiva se decoleaza, la bord fiind echipajul format din piloti, personal medical, medic si asistent, si, daca este nevoie de descarcerare, un pompier.
Informatiile suplimentare despre locatie si tipul de interventie se obtin pe parcursul zborului, tot prin sistemul 112. Uneori datele primite initial sunt incomplete sau eronate, ele fiind furnizate de martori, care nu reusesc mereu sa transmita cu exactitate situatia de la locul evenimentului respectiv.
Deciziile finale si cele de la locul evenimentelor sunt luate de piloti, prin urmare, experienta acestora este vitala. Vorbind de experienta, nici unul dintre pilotii SMURD nu are sub 1000 de ore de zbor si sunt instructori pe tipul respectiv aparat.
Nu e usor de ajuns pilot la SMURD, asa cum o recunoaste pilotul secund al echipajului cu care stateam de vorba, locotenent-comandor Lucian Lupescu: ”mie mi-au trebuit vreo 3 ani ca sa ajung aici, ani in care am efectuat alte tipuri de misiuni si un antrenament continuu. Dupa ce am ajuns la un anumit nivel, am putut sa incerc zborul ca si copilot.”
Care sunt diferentele dintre misiunile pe care le efectua inainte si cele pe care le face acum? Raspunsul vine fara urma de ezitare: ”aici trebuie sa actionezi rapid, sa iei decizii rapide si acele decizii rapide trebuie sa fie cele mai bune”, imi spune comandantul de echipaj, locotenent-comandor Florin Ciornei.
Raspunderea pe care o au acesti oameni este mare, mai ales cea a comandantului de echipaj, care trebuie sa ia in calcul, atunci cand este in aer, chiar si cele mai, aparent, neinsemnate lucruri, precum cantitatea de combustibil. De el depinde in final viata pacientilor. Decolarea de la un accident in care sunt mai multe victime este decisa dupa ce toti ranitii sunt stabilizati si preluati de alti medici de la sol, medici din echipajul SMURD stabilind care sunt prioritatile, care sunt pacientii in starea cea mai grava. Se transporta persoanele ranite, efectuandu-se atatea zboruri cate sunt necesare, apoi, daca din echipaj a facut parte si un pompier, se revine dupa acesta.
Cel mai important lucru de care se tine cont este siguranta echipajului, pentru ca nimeni nu isi doreste ca salvatorii sa devina la randul lor victime. Iar orice zbor are riscurile sale. Desi dimensiunile reduse ale elicopterului le permite sa ajunga in locuri greu accesibile, acest lucru nu face anumite misiuni mai usoare, ci, dimpotriva, ele devin mai solicitante. Aterizarile pe sosele sunt cele care necesita foarte mare atentie din cauza liniilor de inalta tensiune, iar salvarile in zone montane au cel mai mare grad de risc, in general cauzat de locurile de aterizare, care sunt greu de gasit si foarte periculoase. Un exemplu ar fi blocarea Transfagarasanului timp de doua ore, cat au avut nevoie medicii si salvamontistii sa scoata si sa stabilizeze o persoana cazuta in prapastie. Un alt factor care conteaza enorm in zonele montane este vremea extrem de schimbatore, iar locotenent-comandorul Florin Ciornei isi aduce aminte de o misiune in care au reusit sa salveze o persoana cazuta intr-o prapastie la Busteni. Atunci a anticipat corect schimbarea vremii, pentru ca au ajuns, au intervenit si dupa ce au plecat ei s-a acoperit totul cu un plafon de nori, ceea ce ar fi facut imposibila efectuarea zborului si salvarea turistului respectiv, deoarece acesta nu ar fi supravietuit undei coborari pe sol, din platou pana la o unitate medicala care sa ii fi acordat ingrijirile necesare. Zborul pe timp de iarna este de asemenea dificil si pentru ca trebuie sa ai incredere in aparat si in instrumentele de zbor.
Asa cum era de asteptat, cu cat sunt mai mari dificultatile cu care se confrunta, cu atat sunt mai mari si satisfactiile, care insa pot fi redate in cateva cuvinte: ”ai ajutat un om, l-ai salvat”. Copii sunt primii pe care cei doi piloti ii mentioneaza. Nou-nascutii sunt ”prioritate unu”, asa ca au transportat foarte multi bebelusi, mare parte cu probleme cardiace. Nu isi amintesc de ”un caz anume”, pentru ca le-au ramas in minte toate misiunile la care au participat. Raman cateva repere, in general accidente de circulatie in care nimeni nu dadea victimelor sanse de supravietuire, ca mai apoi sa afle ca acele persoane s-au recuperat si si-au reluat viaţa.
Aceasta meserie presupune si sacrificii personale, dar cei doi piloti nu vorbesc mult despre ele. Faptul ca sunt departe de familie e lucrul pe care il regreta cel mai mult. Aici programul incepe dimineata la 8 si se termina la apusul soarelui, adica atata timp cat este lumina, iar cand sunt misiuni sau situatii deosebite, se intorc acasa chiar si dupa zile.
Vorbind despre motivele care i-au facut sa aleaga sa piloteze elicopterele SMURD, la satisfactiile oferite se adauga provocarile fiecarui zbor. Fiecare este diferit, se face in conditii diferite si ridica probleme diferite, cu locuri de aterizare noi si conditii meteo care nu sunt niciodata la fel.
Discutia deviaza rapid catre intregul sistem SMURD, catre serviciile medicale de urgenta. Catre lucrurile simple, normale, care ar fi trebuit sa fie stiute de toata lumea, precum faptul ca medicina de urgenta este un serviciu gratuit. Interventia cu elicopterul SMURD este gratuita, un simplu apel la serviciul 112 si, in cazurile in care este nevoie, acesta este trimis sa intervina, fie ca este vorba de accident, salvare sau transportul pacientilor. Pentru ca au intalnit situatii in care elicopterul a fost solicitat prea tarziu pentru a se mai putea face ceva pentru pacientul respectiv.
”Cei 2%” a fost un alt subiect despre care s-a vorbit, odata incheiata discutia oficiala despre ”meseria de pilot SMURD”. Pentru salvatorii din aer acesta este un alt subiect important, caci banii colectati vor contribuii la achizitionarea unui elicopter pentru noul Punct de Operare Aeromedical din Arad, care va deservi judetele din vestul tarii.
Inainte de plecare nu am cum sa refuz o cafea fierbinte si placerea de a cunoaste si restul echipei de interventie din acea zi, si anume echipajul medical, format din doctorul Ioana Mihai si asistentul Dumitru Selavartea, si pompierul de serviciu, plutonierul Cristian Popescu.
Punctele de Operare Aeromedicale SMURD
Punctele de Operare Aeromedicale S.M.U.R.D. sunt conduse de comandanti numiti de inspectorul general al Inspectoratului General de Aviatie, din randul pilotilor cu experienta, iar personalul care executa serviciul de garda pentru interventie este desemnat de structurile care coopereaza, fiind detasat temporar.
Acesta se compune din:
– personal aeronautic al Inspectoratului General de Aviatie: piloti, mecanici de bord, tehnicieni terestri si conducatori auto;
– medici specialisti in medicina de urgenta si asistenti medicali ai Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca Bucuresti si Spitalului Clinic Judetean Targu Mures;
– pompieri specializati in misiuni de descarcerare ai Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Dealu Spirii” Bucuresti;
– salvamontisti ai Serviciilor de Salvamont Judetene;
– personal specializat in misiuni de cautare-salvare, operatori troliu, etc.
– in cazul transportului neonatologic poate fi solicitat un medic neonatolog sa insoteasca echipajul medical al elicopterului.
Sursa: blog Marcela Dragan
0
0
Average Rating