Visul „imparatului” Recep Tayyip de a deveni un mare lider regional este aproape de a fi spulberat de „prietenul” sau, Vladimir Putin. Turcia a intervenit in Siria cu planuri enorme si a ajuns in situatia de a face implozie din cauza unei sume de decizii dezastruoase.
Haideti sa vedem mai intai ce i-a manat in lupta pe turci si unde au gresit acestia. Nu cred ca poate cineva contesta faptul ca principalul obiectiv care a dus la implicarea turca a fost blocarea constituirii unei regiuni autonome kurde pe teritoriul sirian. Teama de kurzi l-a facut pe Tayyip sa joace totul pe o carte, cea a unei prietenii de conjunctura cu Rusia.
Atunci cand Turcia a decis sa intervina situatia din Siria era urmatoarea: fortele lui Assad, sprijinite de Putin, erau intr-o ofensiva neconvingatoare in fata unor trupe rebele pestrite, dar unite de lupta impotriva regimului; se negocia chiar impartirea Siriei in mai multe provincii autonome tocmai pentru ca militarii lui Assad aveau sanse mici sa se impuna prin lupta.
Aici a intervenit Erdogan, care a scos din joc o buna parte a rebelilor, lasandu-i pe kurzi singuri in fata sirienilor, a rusilor si a iranienilor. Dupa ce Statele Unite au hotarat sa nu se implice, ba chiar sa faca un pas in spate, avansul trupelor guvernamentale a luat avant.
In tot acest timp, Erdogan s-a bazat pe un acord cu Putin potrivit caruia Idlibul va fi lasat sub controlul rebelilor pro-turci. Prin Idlib urmau sa se desfasoare in continuare operatiunile de comert la negru ce au inflorit in perioada Statului Islamic si in Idlib urmau sa fie relocate milioanele de refugiati sirieni.
Dincolo de interesul strategic imediat, Siria a reprezentat pentru presedintele turc oportunitatea afirmarii ca lider regional. El era in plin proces de reconstruire a autoritatii dupa lovitura de stat esuata impotriva sa, iar o actiune militara cu beneficii pe toate liniile era ideala. Era.
Daca venim spre zilele noastre, lucrurile au iesit foarte prost pentru Erdogan. Fortele guvernului sirian, intarite serios de Rusia si de Iran, au avansat rapid in fata unei opozitii tot mai fragmentata. Si pentru ca superioritatea este atat de clara, Assad, sustinut de Putin, vrea controlul asupra intregii tari, inclusiv asupra Idlibului.
Decizia asta de a incalca acordul din 2017 are mai multe paliere. In primul rand cred ca vine pentru ca trupele Turciei au aratat deficiente grave. Epurarile masive facute de Erdogan isi arata efectele, iar armata turca nu impresioneaza pe nimeni. In al doilea rand, Rusia nu isi permite apritia unui nou jucator regional puternic. Putin are deja de gestionat un Iran care vrea tot mai mult, iar o Turcie la fel de agresiva ar ameninta inclisiv influenta rusa din regiune. Astfel a venit acordul pentru ocuparea Idlibului.
Situatia lui Erdogan este acum aproape imposibila. Acordurile cu Rusia l-au transformat in paria in cadrul NATO si nu va beneficia de sprijinul aliantei decat daca face compromisuri importante. Militar, trupele sale au sanse minime sa reziste in Idlib, iar daca incearca pierderile vor fi considerabile. Daca nu incearca si preda regiunea, zona de granita va fi invadata de peste un milion de refugiati, sufocand practic tara. Si colac peste pupaza, acceptarea refugiatilor amplifica sentimentele nationaliste, astfel ca o revolta impotriva sa devine iminenta.
Ultima lui carte este cea a refugiatilor si a jucat-o deja. A amenintat direct ca deschide granitele spre UE in incercarea de a obliga puterile europene sa intervina in favoarea sa, acestea antrenand si implicarea americana. Reactia europeana nu e insa cea anticipata si e absolut normal sa fie asa, Erdogan fiind cunoscut ca un lider ce nu respecta acordurile.
Salvarea lui sta, probabil, in mana lui Putin, insa pentru ca presedintele rus sa intervina este din nou nevoie de compromisuri incalculabile.
In cazul acesta, ce va face Erdogan? Presupun ca va trage cu dintii de putere, jucand murdar pe toate planurile si sperand ca norocul i se va schimba. Si asta e marea lui eroare. Tayyip joaca prea putin strategic si prea mult la improvizatie, strategie ce il va face sa piarda practic tot.
0
0
Bullshiteanu’… Prezența Turciei este singura carte ce i-a rămas SUA/NATO de întoarcere în Siria după decizia lui Strumpf de a retrage trupele. Iar asta înseamnă că soarta lui Erdo nu-i nicidecum pecetluită… Slabă analiză