Săptămâna trecută a murit, la vârsta de 97 de ani, generalul cu patru stele Marin Dragnea, iar după acest deces Ministerul Apărării și instituții subordonate s-au grăbit să transmită mesaje prin care preamăresc o carieră cel puțin controversată.
Marin Dragnea a avut o viață în care a îmbinat momentele eroice cu unele de-a dreptul rușinoase. A plecat voluntar pe front în cel de-Al Doilea Război Mondial și tot voluntar s-a întors acasă într-unul dintre monumentele trădării militarilor români, Divizia Tudor Vladimirescu.
Aceasta din urmă a fost formată de regimul sovietic în lagărele în care se aflau zeci de mii de militari români capturați mai ales după dezastrul de la Stalingrad. A fost formată ca o unitate de luptă ideologică, o unitate care urma să le arate celor din țară superioritatea regimului sovietic și care urma să ajute la instaurarea și menținerea regimului comunist la București.
Ceea ce s-a și întâmplat! Având doar o scurtă experiență pe front, divizia a fost folosită de Moscova pentru a instaura comunismul în România.
Mai mult, cariera lui Dragnea, spectaculoasă de altfel, mai ales încă multe pete. Datorită pactului cu sovieticii a avansat rapit. În 1946 a primit gradul de locotenent, un an mai târziu era căpitan, în 1949 a devenit maior, în 1950 a fost avansat locotenent-colonel, iar în 1954, la 31 de ani, era deja colonel.
În 1956, în timpul revoluției de la Budapesta, Dragnea a fost artizanul reprimării violente a mișcărilor studențești din Timișoara.
Cum spuneam, cariera sa este una a contrastelor. Vorbim despre un om care a plecat voluntar pe front, care a luptat pentru România. Vorbim despre un om care a căzut prizonier la ruși și numai cei care au fost acolo știu ce înseamnă asta. Vorbim de un om care a comis, din punct de vedere legal, un act de trădare intrând în Divizia Tudor Vladimirescu, la data formării aflată în componența Armatei Roșii. Vorbim de un om care a ajutat activ la instaurarea unui regim criminal în această țară și vorbim de un om care a profitat enorm de acest lucru.
În timp ce camarazii săi mureau în chinuri groaznice prin Siberia, Dragnea avansa spectaculos în ierarhia militară, profitând de faptul că și-a trădat țara. În timp ce eroi adevărați ai României erau arestați în țară, scoși din armată și forțați să lucreze pe te miri unde, Dragnea orchestra represiunea tinerilor care nu erau de acord cu regimul comunist.
Iar în mesajele publice asumate de Ministerul Apărării nu se spune nimic despre aceste lucruri. Dragnea este prezentat ca un erou, un militar de carieră. Nu există nicio referire la Divizia de trădători Tudor Vladimirescu, nu există nicio referire la avansările lui anuale, nu există nicio referire la Timișoara. Și asta pentru că Armata Română nu și-a asumat niciodată episoadele rușinoase din istorie.
Măcinată de interese, armata a închis și închide în continuare ochii. Nu îi reneagă pe voluntarii care au luptat pentru interesele personale și sovietice și împotriva poporului, ba chiar răspândește un fake news sinistru omițând lucruri extrem de importante și facând din oameni ca Dragnea eroi.
Sunt absolut convins că alegerile celui care a fost generalul Marin Dragnea nu au fost ușoare și nu aș putea băga mâna în foc și susține că, în locul lui, și eu aș pleca voluntar pe front sau că eu aș alege demn moartea în gerul siberian în locul trădării. Nu pot să îmi imaginez cât de dificile au fost condițiile în care a trăit. Totuși, niciodata Marin Dragnea nu a arătat că regretă. Și asta este, dacă vreți, un al doilea act de trădare.
Nu doar că a profitat într-un mod abject de conjunctură și s-a bucurat de privilegii incredibile aproape toată viața, ci a părut un comunist convins. A părut că și-a dorit să pună umărul la instaurarea regimului Groza la București, a părut că și-a dorit sufocarea revoltei studenților, a părut că a facut ceea în ce a crezut. Iar asta este cel puțin la fel de grav ca actul trădării din 1943.
0
0
Average Rating