Cele mai moderne avioane de lupta pe care le are Romania sunt aproape operationale, pilotii, planificatorii, tehnicienii si toti cei implicati in operarea lor pregatindu-se pentru momentul in care F-16 va apara, alaturi de MiG-21 LanceR, spatiul aerian national.
O vizita la Baza 86 Aeriana Borcea nu este extrem de comoda, dar nici peste masura de dificila. Din Bucuresti pleci pe Autostrada Soarelui, iar daca ai sansa unei dimineti de octombrie conduci fara mari batai de cap provocate de bizonii cu permis, iesi pe drumul vechi catre mare la Drajna, iar la un moment dat o sa vezi sageata care indica drumul spre aerodrom. De acolo e ca in povestile lui Davidovici, cu drumul ingust, podul peste autostrada, prima bariera de control, vechea colonie, a doua bariera si, in sfasit accesul in perimetrul bazei.
Baza propriu-zisa este inca un santier. Se lucreaza cu mai mult sau mai putin spor, si vorbim de contractori privati, care au castigat contracte la licitatie, nu de militari, la hangare, adaposturi individuale si asa mai departe. Cele peste 20 de milioane de euro investite in infrastructura vor transforma Borcea in cel mai modern aerodrom militar din Romania si chiar din acest colt de Europa.
Cu ochii civilului care are unele cunostinte despre aviatia militara pot spune ca, dupa ce se vor finaliza lucrarile, Borcea va arata mai mult ca o baza aeriana occidentala si mai putin ca una… sa-i spunem est-europeana.
In ziua vizitei noastre, Escadrila 53, momentan singura escadrila a Fortelor Aeriene echipata cu F-16, se pregatea de zbor. Cinci avioane F-16 AM (simpla comanda) erau trase „la linie”, patru dintre ele urmand a fi folosite la zbor, iar unul fiind pastrat in rezerva in cazul aparitiei unor probleme tehnice la celelalte aparate. Ziua de zbor a presupus doua „iesiri”, una de dimineata, ceva mai lunga, si cealalta dupa-masa.
Primul val a fost TI cu 4 Vipere vs. F-15 americane si realimentare in aer, urmata de DCA 2 vs 2. Al doilea val fost OCA cu doua aeronave vs. F-18 RCAF si doua aeronave SA (surface attack).
Gazdele noastre la Borcea au fost plutonierul Constantin Preda si unul dintre primii piloti romani de F-16, Vlad „Dodo” Cretu. Acesta din urma a facut parte din primul „contingent” de piloti trimisi in Portugalia pentru a face trecerea pe Viper (porecla data avionului F-16 inca de la intrarea sa in serviciu) si s-a aflat la mansa unui aparat in momentul in care acestea au fost aduse in tara, in urma cu doi ani.
Am ajuns la „casa escadrilei” si la linia de avioane dupa ce am facut un mic tur al bazei, vazand atat constructiile ridicate in ultimii ani, cat si pe cele aflate abia la stadiul de fundatie. Din nou, trebuie sa marturisesc ca, vizualizand amplasamentul infrastructurii, gandul ma duce la bazele aeriene occidentale.
Ajunsi la linie am prins exact momentul plecarii in prima misiune, lucru care se intampla astfel: pilotii merg la avioane, efectueaza verificarea vizuala, urca in cockpit si pornesc motorul; se parcurge apoi o intreaga lista de verificari, tehnicienii, cei care au pregatit avioanele pentru zbor cateva ore bune, fac si ei inspectii vizuale, iar in final toata lumea se indeparteaza si se primeste aprobarea pentru rulaj; se ruleaza pana in apropierea pistei, iar in „buzunar” are loc inca o inspectie, ultima; tehnicieni verifica avioanele si, daca nu vad vreo problema, se decoleaza.
Abia dupa plecarea in misiune incepi sa intelegi de ce Borcea era privit pe vremuri ca un adevarat batalion disciplinar. Nu se vede decat camp, undeva in zare se zareste autostrada Bucuresti – Constanta, iar atmosfera e ireal de linistita.
In hangarul tehnic, echipe de specialisti pregatiti special pentru a intretine si repara F-ul 16, lucreaza la avioanele care au probleme tehnice sau care sunt programate pentru mentenanta. Aici am fost surprins extrem de placut de mai multe lucruri: marea majoritate a tehnicilor sunt tineri si foarte tineri; mediul de lucru mi s-a parut unul foarte profesionist, fiecare parand ca stie foarte bine ce are de facut. Si ca o nota de progres, din difuzoarele amplasate pe hangar se auzea muzica! Nu tare, ci numai suficient pentru a fi auzita.
„Casa escadrilei”, una provizorie pana cand cea proiectata pentru acest scop va fi finalizata, este impartita in doua zone, una in care au acces si civilii si una restrictionata, in care se planifica misiunile, se fac briefingurile si asa mai departe. Incerc sa nu folosesc foarte multe clisee, asa ca ma rezum sa spun ca atmosfera era, de asemenea, relaxata, insa mi s-a parut o relaxare profesionista. Oamenii aveau sarcini stabilite, isi faceau treaba si nimeni nu se incurca de nimeni.
Am discutat despre F-16, despre aviatia militara, despre ce e bine, ce nu e bine, care sunt problemele si cum pot fi solutionate, lucruri pe care le veti gasi in materiale viitoare pe site si pe Youtube, pana cand au venit baietii la aterizare.
Decolarea in a doua misiune a zilei am urmarit-o din turnul de control, avand o perspectiva mai larga asupra desfasurarii procedurilor in acele momente.
Prima data cand am ajuns la Borcea pentru un reportaj, prin 2013, aerodromul din Baragan era neschimbat fata de descrierile lui Doru Davidovici si am plecat de-acolo cu o replica ce ma urmareste si acum. Unul dintre piloti, atunci de MiG-21 LanceR, acum de F-16, mi-a spus ceva de genul asta: „Noi decolam chiar daca stim ca ne asteapta sus un adversar superior tehnic si chiar numeric. Decolam pentru ca asta ne e meseria si pentru ca am jurat sa aparam tara.”
Dupa aceasta vizita, regasind o baza care se schimba radical, raman cu o alta impresie transmisa de un pilot, si el fost pe 21 si trecut la F-16: „Romania nu a cumparat numai un avion, nu a cumparat doar F-16, pentru ca a primit cu el o noua mentalitate!”
Si, intr-adevar, privind din afara la cum se misca lucrurile acum pe Borcea imi dau seama ca una dintre cele mai importante componente ale achizitiei de F-16 este reprezentata de proceduri. Avionul asta a venit cu proceduri testate si rodate de cele mai puternice armate occidentale si impunerea lor in cadrul Fortelor Aeriene, pentru ca altfel nu poti folosi aceste avioane, schimba mentalitati.
Aboneaza-te/ Subscribe
0
0
Mi-au dat lacrimile LanceRe, „Vipere”? Probabil niște șerpișori de apă dulce 😃😃!
Viper e porecla avionului
Pai si nu ne arati si noua niste poze sau mai ales un video, preferabil chiar din turn?
Sunt foto in articol 🙂 Vom mai avea pe pagina de Facebook, video o sa vina si ele dupa ce le editam.
bravo și da,mentalitatea este cea mai dificilă problemă de remediat în țara asta.
Frumos articol! O lectura relaxata dar serioasa, ca atmosfera descrisa. Mi-a placut s parca mi-as fi droit sa fie mai lung, cu descrieri mai amanuntite, ca sa ne imaginam si noi cum este intr-o astfel de baza. Sunt foarte rare articolele de acest gen, si daca tot e sa si invatam cate ceva din forumuri, parcca un astfel de articol ar fi tare la indemana, Multumesc L!
Ajuta-ma cu o neclaritate pe care o am de ceva vreme. Personalul unei astfel de baze unde sta/traieste? Ma refer la piloti, personal ethnic, auxiliar etc. Presupun ca provin din toata tara, dar nu inteleg cum lucreaza la o astfel de baza, mai ales cei cu familii. Se relocheaza in baza? Se muta in localitatile invecinate (Fetesti? Slobozia?). Sau fac naveta din Bucuresti?
O regula a online-ului spune ca oamenii petrec tot mai putin timp citind materialele, asa ca incerc sa nu fie foarte lungi tocmai pentru a nu plictisi.
Cu personalul este o problema majora la Borcea. De regula, oamenii se relocheaza in apropierea bazelor, insa la Borcea problema e ca nu-s orase mari in zona. Realist vorbind, sunt foarte putini cei care si-ar dori sa locuiasca in Fetesti sau Slobozia 🙂 Ca sa iti raspund, sunt oameni care lucreaza in baza si stau in cele doua orase, insa, din ce am vorbit, sunt multi care prefera sa faca naveta in Bucuresti sau Constanta tocmai pentru ca sunt orase cu mai multe oportunitati pentru familii. Si sunt si oameni care accepta periodic sa lucreze la Borcea locuind in orase mici, insa cand se iveste posibilitatea pleaca pe alte baze tocmai pentru ca Borcea e relativ izolata.
Sunt convins sa ai gandit marimea textului si ca ai criterii bune pentru asta; doar ca mi-a placut si mi-ar fi placut sa fie mai mult. Daca faci un mini-Big Brtother (o fi Little Brother? 🙂 )eu o sa vizionez pentru ca sunt curios sa aflu mai multe despre viata si activitatea intr-o baza militara.
Mda, este cam aceeasi situatie ca in industria civila. Pentru cei cu familie este si mai greu, pentru ca trebuie sa fie atenti si la cariera partenerului, si la scolarizarea copilului, timpul liber nu le apartine in totalitate etc. Tocmai stiind despre aceste probleme am fost curios cum gestioneaza armata chestia asta. Ma gandesc ca pentru ei (personalul din armata) este mult mai greu, ei fiind captivi la Borcea (nu e ca si cum un pilot poate suparat fiind sa se mute de maine la alta „firma” sau sa se reprofileze peste noapte, asa cum fac civilii). Poate ca „firma” ar fi putut sa se gandeasca sa faca aceasta investitie despre care aminteai in alta locatie, aproape de Bucuresti, Constanta sau Cluj (C.T.) spre exemplu.
Nu e chiar asa, nu e nimeni captiv 🙂 Sunt piloti si tehnicieni care schimba bazele, se trece de la supersonic la transport sau elicoptere, nu e chiar atat de groaznic.
Cu locatia e iarasi complicat. Borcea are o pozitie strategica si era o facilitate a Ministerului Apararii. O facilitate ce a putut ramane fara activitate curenta timp de 3-4 ani de zile pentru procesul de modernizare. La Constanta e aeroport civil si nu poti amenaja o baza aeriana NATO acolo. Campia e mult prea departe de zona „fierbinte” a Marii Negre, iar Bucurestiul are Transportul 🙂 In conditiile date era destul de dificil de gasit o alta locatie. Si, pana la urma, aviatia inseamna inclusiv sacrificiu.
Bravo pt articol, dar pt amatori ca mine explica si ce inseamna TI, DCA si OCA, multumesc!
Greseala mea, imi cer scuze pentru ea,
TI – Tactical Intercept, DCA – Defensive Counter Air, OCA – Offensive Counter Air.
Am inteles acum, multumesc din nou. In plus observ ca toate exercitiile au fost realizate in comun cu aliatii americani si canadieni, chiar daca ultimii sunt veniti oficial pt politie aeriana, iar asta inseamna experienta profesionala pt piloti. Bravo lor!
Un articol foarte frumos. Chiar mi-a placut mult.